1. [DEX '09] COMENTARIU, comentarii, s. n. 1. Apreciere, comentare (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc.; material publicistic prezentând o asemenea apreciere. 2. Explicare a unei opere literare, istorice etc., făcută adesea prin note marginale; interpretare. – Din fr. commentaire, lat. commentarium.
2. [MDA2] comentariu sn [At: DOSOFTEI, V. S. 176/2 / V: ~tar, ~ie sf / Pl: ~ii / E: lat commentarium, fr commentaire, rs коментарии, it com(m)entario, ger Kommentar] 1 Explicare a unei opere literare, istorice etc., făcută, adesea, prin note marginale Si: comentat1 (1). 2 Notă explicativă care lămurește pasajele obscure dintr-un text. 3 Apreciere (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc. Si: comentat1 (2). 4 Material publicistic reprezentând un comentariu. 5 Interpretare răutăcioasă a cuvintelor, a faptelor cuiva Si: comentat1 (3).
3. [DEX '98] COMENTARIU, comentarii, s. n. 1. Apreciere, comentare (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc.; material publicistic prezentând o asemenea apreciere. 2. Explicare a unei opere literare, istorice etc., făcută adesea prin note marginale; interpretare. – Din fr. commentaire, lat. commentarium.
4. [DLRLC] COMENTARIU, comentarii, s. n. 1. Explicare, apreciere, comentare în spirit critic a unei probleme, a unui eveniment etc. Reproducem acest pasaj fără comentarii. ♦ (Peiorativ) Discutare, interpretare răutăcioasă a faptelor, a cuvintelor cuiva; răstălmăcire. 2. Explicare a unei opere literare, istorice, juridice etc. făcută adeseori prin note marginale; interpretare. V. adnotare. Ediție însoțită de comentarii.
5. [DLRM] COMENTARIU, comentarii, s. n. 1. Explicare, apreciere, comentare (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc.; răstălmăcire. 2. Explicare a unei opere literare, istorice etc. făcută adesea prin note marginale; interpretare. – Fr. commentaire (lat. lit. commentarium).
6. [DN] COMENTARIU s.n. 1. Apreciere critică a unei probleme, a unui eveniment etc.; explicare, explicație. ♦ (Peior.) Interpretare răuvoitoare a faptelor, a spuselor cuiva. 2. Interpretare a unei opere literare, istorice etc. [Pron. -riu., pl. -ii. / cf. fr. commentaire, lat. commentarium].
7. [MDN '00] COMENTARIU s. n. 1. apreciere critică a unei probleme, a unui eveniment etc.; analiză, explicare. ◊ (peior.) interpretare răuvoitoare a faptelor sau a spuselor cuiva. 2. interpretare a unei opere literare, istorice etc. ◊ (pl.) memorii istorice. 3. (inform.) text explicativ care însoțește un program pentru a-l face mai clar, dar fără influență asupra algoritmului. (< fr. commentaire, lat. commentarius)
8. [Scriban] *comentáriu n. (lat. com-mentarius, d. mens, mentis, minte). Pl. Observațiuni p. înțelegerea unuĭ text. Fig. Interpretare răutăcĭoasă: o povestire fără comentariĭ. Comentariile luĭ Cezar, memoriile istorice ale luĭ Cezar. – Și -ar, pl. e.
9. [MDA2] comentar sn vz comentariu
10. [MDA2] comentarie sf vz comentariu
11. [CADE] * COMENTAR (pl. -are), * COMENTARIU (pl. -arii) sn. 1 📝 Deslușiri, lămuriri, explicațiuni date, prin diferite observațiuni și însemnări, asupra unei cărți sau unui text, spre a-i înlesni înțelesul ¶ 2 Ⓕ Tălmăcire pe dos, pornită din răutate, a ziselor sau faptelor cuiva ¶ 3 pl. Memorii istorice: ~iile Iui Cezar [fr.].
12. [Șăineanu, ed. VI] comentar n. 1. note, explicațiunea unei opere; 2. memorii istorice: Comentarele lui Cezar; 3. fig. interpretare răutăcioasă dată cuvintelor sau faptelor cuiva.
13. [DOOM 3] comentariu [riu pron. rĭu] s. n., art. comentariul; pl. comentarii, art. comentariile (desp. -ri-i-)
14. [DOOM 2] comentariu [riu pron. rĭu] s. n., art. comentariul; pl. comentarii, art. comentariile (-ri-i-)
15. [MDO] comentariu
16. [IVO-III] comentar, -rii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL