1. [DEX '09] COMBURANT, -Ă, comburanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care produce combustie, care întreține arderea. 2. S. m. Gaz sau substanță care asigură arderea carburantului (în motorul-rachetă). – Din fr. comburant.
2. [MDA2] comburant, ~ă [At: PONI, CH. 64 / V: (iuz) ~rent, ~ă a / Pl: ~nți, ~e / E: fr comburant] 1 a Care produce combustia. 2 a Care întreține arderea. 3 sm Substanță care întreține arderea carburantului (în motorul-rachetă).
3. [CADE] * COMBURANT adj. 🔬 Se zice despre un corp care, prin combinație, ajută la combustiunea altuia: oxigenul este ~, fără a fi combustibil [fr.].
4. [DEX '98] COMBURANT, -Ă, comburanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care produce combustie, care întreține arderea. 2. S. m. Substanță care întreține arderea carburantului (în motorul-rachetă). – Din fr. comburant.
5. [DLRLC] COMBURANT, -Ă, comburanți, -te, adj. Care produce combustie, care întreține arderea. Oxigenul este un corp comburant.
6. [DN] COMBURANT, -Ă adj. Care întreține arderea, care face să ardă. // s.m. Substanță care conține oxigen și întreține arderea. [< fr. comburant, cf. lat. comburens – care arde].
7. [MDN '00] COMBURANT, -Ă adj., s. m. (substanță) care degajă oxigen, permițând combustia. (
8. [MDA2] comburent, ~ă a vz comburant
9. [Scriban] *comburént, -ă adj. (lat. combúrens, -éntis). Chim. Care, combinîndu-se cu alt corp, îl face să ardă: oxigenu e comburent, dar nu combustibil.
10. [DOOM 3] comburant1 adj. m., pl. comburanți; f. comburantă, pl. comburante
11. [DOOM 2] comburant1 adj. m., pl. comburanți; f. comburantă, pl. comburante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL