1. [DEX '09] COMBINATOR, -OARE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.
2. [MDA2] combinator, ~oare [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 126, 1/5 / Pl: ~i, ~oare / E: fr combinateur] 1-2 smf, a (Persoană) care combină (1). 3 sn (Îs) ~ electric Aparat care realizează combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. 4 sn Dispozitiv cu ajutorul căruia se efectuează, în mod mecanic, operațiile de comandă de la distanță a aparatelor de semnalizare și a acelor, pe o porțiune de cale ferată.
3. [DLRLC] COMBINATOR, combinatoare, s. n. (Adesea determinat prin «electric») Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice.
4. [DLRM] COMBINATOR, combinatoare, s. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Rus kombinator.
5. [DN] COMBINATOR, -OARE adj. Combinatoriu. // s.n. Mecanism care combină circuitele unui motor, ale unui aparat etc. [Pl. -oare. / cf. fr. combinateur].
6. [MDN '00] COMBINATOR s. n. mecanism care combină circuitele unui motor, aparat etc. (
7. [DOOM 3] combinator1 adj. m., s. m., pl. combinatori; adj. f., s. f. sg. și pl. combinatoare
8. [DOOM 3] combinator2 (aparat) s. n., pl. combinatoare
9. [DOOM 2] combinator1 adj. m., pl. combinatori; f. sg. și pl. combinatoare
10. [DOOM 2] combinator2 s. n., pl. combinatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL