1. [DEX '09] COLTUCEL, coltucele, s. n. Diminutiv al lui coltuc. – Coltuc + suf. -el.
2. [MDA2] coltucel sn [At: SEVASTOS, N. 159 / V: cul~ / Pl: ~e / E: coltuc + -el] (Șhp) Coltuc.
3. [DLRLC] COLTUCEL, coltucei, s. m.[1] (Mold.) Diminutiv al lui coltuc (1). Tatăl și cu mama fetei se așază pe un scaun, în capul mesei, c-o pernă sau c-un coltucei pe brațe. SEVASTOS, N. 159.
4. [DLRM] COLTUCEL, coltucele, s. n. Diminutiv al lui coltuc.
5. [MDA2] cultucel sn vz coltucel
6. [DOOM 3] coltucel s. n., pl. coltucele
7. [DOOM 2] coltucel s. n., pl. coltucele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL