1. [MDA2] coltosi vr [At: ANON. CAR. / V: ~lot~ vr / Pzi: ~sesc / E: mg költözni] (Reg) A se muta.
2. [DEX '09] COLȚOS, -OASĂ, colțoși, -oase, adj. Cu colții ieșiți în afară; cu dinți mari. ♦ Fig. Bun de gură, arțăgos; obraznic, recalcitrant. – Colț + suf. -os.
3. [MDA2] clotosi v vz coltosi
4. [MDA2] colotosi v vz coltosi
5. [MDA2] colțos, ~oasă a [At: ALECSANDRI, T. 38 / Pl: ~oși, ~oase / E: colț + -os] 1 Cu colții ieșiți. 2 Cu dinții mari. 3 (Fig) Bun de gură. 4 (Fig) Arțăgos.
6. [CADE] COLȚOS adj. = COLȚAT: de n’ar fi lupi colțoși pe lume. bine-ar mai hălădui turmele! (ALECS.); Ⓕ: pe cel mai ~ dintre dînșii îI liniști spînzurîndu-l de un copac (GN.).
7. [DLRLC] COLȚOS, -OASĂ, colțoși, -oase, adj. 1. Cu colții ieșiți în afară, cu dinții mari; colțat (I). 2. Fig. Bun de gură, arțăgos, care caută ceartă; îndrăzneț la vorbă, obraznic, colțat (2). Mitrea e colțos, nu se lasă ușor îngenunchiet. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 5/2. Fața colțoasă... rîdea la dînsul strîmb. CAMILAR, N. I 28. A făcut listă de oamenii mai tineri din comună și mai colțoși, iar aceștia au fost trimiși la oaste. PAS, L. I 305.
8. [DLRM] COLȚOS, -OASĂ, colțoși, -oase, adj. Cu colții ieșiți în afară; cu dinții mari. ♦ Fig. Bun de gură, arțăgos; obraznic, recalcitrant. – Din colț + suf. -os.
9. [Șăineanu, ed. VI] colțos a. colțat (la fig.).
10. [Scriban] colțós, -oásă adj. Colțat, cu colțĭ marĭ. Fig. Agresiv, hărțăgos.
11. [DOOM 3] colțos adj. m., pl. colțoși; f. colțoasă, pl. colțoase
12. [DOOM 2] colțos adj. m., pl. colțoși; f. colțoasă, pl. colțoase
13. [DER] coltosi (-sesc, -it), vb. – A muta. Mag. költözni (DAR). În Mold.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL