1. [MDA2] colțoros, ~oasă a vz colțuros
2. [Șăineanu, ed. VI] colțoros a. plin de colțuri: gloduros, grunțuros.
3. [DEX '09] COLȚUROS, -OASĂ, colțuroși, -oase, adj. 1. (Despre pietre, bolovani etc.) Care are unul sau mai multe colțuri; plin de colțuri. 2. Fig. (Despre fața oamenilor) Cu trăsături proeminente; osos. – Colțuri (pl. lui colț) + suf. -os.
4. [MDA2] colțuros, ~oasă a [At: CORESI, EV. 107/5/ V: ~țor~, ~oasă / Pl: ~oși, ~oase / E: colț + -os] 1 (D. munți, stânci etc.) Care are unul sau mai multe colțuri. 2 Plin de colțuri. 3 (D. drumuri) Cu asperități. 4 (D. părțile corpului) Osos. 5 (D. oameni; fig) Nesociabil. 6 (D. fața oamenilor; fig) Cu trăsături proeminente.
5. [CADE] COLȚORAT, COLȚURAT, COLȚOROS, COLȚUROS adj. Cu colți, cu vîrfuri ascuțite, ascuțit; cu colțuri: cînd lucrează lemne sau pietre, fiind nodoroase, strîmbe și coltoroase (PRV.-MB.); doi munți înalți de piatră își apropie deasupra noastră vîrfurile lor colțuroase (VLAH.) .
6. [CADE] COLȚUROS 👉 COLȚORAT.
7. [DLRLC] COLȚUROS, -OASĂ, colțuroși, -oase, adj. 1. (Despre pietre, bolovani, stînci) Care are colțuri (II 4), plin de colțuri. Se uită la suprafețele colțuroase ale pereților de stîncă, apoi la tufișuri. DUMITRIU, N. 149. Un potop de grindină colțuroasă și mare cît ouăle de gîscă începu să fie izbit de sus. VISSARION, B. 223. ◊ (Adverbial) Fig. A desenat... un cerc mare, scriind înăuntru colțuros, cu zerurile sparte; 200. GALAN, Z. R. 313. ◊ Fig. (Despre fața oamenilor) Cu trăsături proeminente, osos. Față colțuroasă, osoasă avea bunica. STANCU, D. 7.
8. [DLRM] COLȚUROS, -OASĂ, colțuroși, -oase, adj. 1. (Despre pietre, bolovani etc.) Care are unul sau mai multe colțuri; plin de colțuri. 2. Fig. (Despre fața oamenilor) Cu trăsături proeminente; osos. – Din colț + suf. -(ur)os.
9. [Scriban] colțorát, -ă adj. Cu multe colțurĭ, cu unghĭurĭ ascuțite: ce față colțoroasă! – Și colțu- și încolț- și colțoros și -uros.
10. [Scriban] colțurát și -ós, V. colțorat.
11. [DOOM 3] colțuros adj. m., pl. colțuroși; f. colțuroasă, pl. colțuroase
12. [DOOM 2] colțuros adj. m., pl. colțuroși; f. colțuroasă, pl. colțuroase
13. [IVO-III] colțuros, -roasă.
14. [DAR] colțoros (colțuros), -oasă, colțoroși (colțuroși), -oase, adj. (pop.) 1. plin de colțuri. 2. gloduros, grunțuros.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL