1. [DEX '09] COLORIT, colorituri, s. n. 1. Totalitatea culorilor unui obiect; bogăție de culori. ♦ Efect de ansamblu al culorilor unui tablou. 2. Culoare. 3. Fig. Expresivitate, strălucire a stilului; bogăție de imagini. – Din fr. coloris, it. colorito.
2. [MDA2] colorit sn [At: NEGRUZZI, S. I, 214 / Pl: ~uri / E: it colorito] 1 Totalitatea culorilor unui obiect. 2 Bogăție de culori. 3 Efect care rezultă din îmbinarea culorilor unui tablou. 4 Culoare. 5 (D. abstracte, d. stilul operelor literare etc.; fig) Nuanță expresivă.
3. [CADE] * COLORIT (pl. -ituri) sn. 1 🔷 Amestec de colori; efectul, rezultatul, contrastul, armonia colorilor dintr’un tablou ¶ 2 Coloare frumoasă, rumeneală ¶ 3 Strălucirea colorilor ¶ 4 Ⓕ Frumusețea, strălucirea stilului plin de imagini, etc.
4. [DEX '98] COLORIT, colorituri, s. n. 1. Totalitatea culorilor unui obiect; bogăție de culori. ♦ Efect care rezultă din îmbinarea culorilor unui tablou; colorație. ♦ Culoare. 2. Fig. (Despre abstracte, despre stilul operelor literare etc.) Nuanță expresivă, strălucire deosebită. – Din fr. coloris, it. colorito.
5. [DLRLC] COLORIT, colorituri, s. n. 1. Totalitatea culorilor unui. obiect; efectul care rezultă din îmbinarea artistică a acestor culori. Tabloul este o capodoperă ca execuție, tehnică, grupare, lumină, colorit. GHEREA, ST. CR. II 63. 2. Culoare. Coloritul alb al mausoleului se șterge, înnegrindu-se. SAHIA, N. 23. Ochii cei albaștri ai copilului eraw așa de străluciți, de un colorit atît de limpede și senin. EMINESCU, N. 39. 3. Fig. (în legătură cu abstracte, în special cu stilul operelor literare) Nuanță expresivă, strălucire deosebită. Originalitatea în prezentare, coloritul... atît de propriu acestui scriitor... fac din această carte o adevărată operă literară. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 11/2. Păcat că [aceste imagini] au aspectul tern al fotografiei și nu coloritul viu al vieței. ODOBESCU, S. III 86.
6. [DLRM] COLORIT, colorituri, s. n. Totalitatea culorilor unui obiect; efectul care rezultă din îmbinarea lor artistică. ♦ Culoare. ♦ Fig. (Despre abstracte, despre stilul operelor literare etc.) Nuanță expresivă, strălucire deosebită. – Fr. coloris (it. colorito).
7. [DN] COLORIT s.n. Ansamblul culorilor unui obiect, ale unui tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, ale unui tablou etc. ♦ Culoare. ♦ (Fig.) Nuanță expresivă, varietate, strălucire (în imagini etc.). [Cf. fr. coloris, germ. Kolorit].
8. [MDN '00] COLORIT s. n. 1. ansamblul culorilor unui obiect, tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, tablou etc. ◊ culoare. 2. (fig.; despre stil, imagine) nuanță expresivă, varietate, strălucire. (<it. colorito, germ. Kolorit)
9. [Șăineanu, ed. VI] colorit n. 1. rezultatul amestecului și al întrebuințării colorilor în tablouri; 2. colorațiune naturală, lustrul colorilor; 3. fig. lustrul stilului, splendoarea cugetărilor.
10. [Scriban] *colorít n., pl. urĭ (it. coloríto, de unde și fr. coloris). Colorațiune, efectu produs de amestecu și întrebuințarea colorilor în pictură. Colorațiune, coloare, față: frumosu colorit al uneĭ persicĭ. Fig. Strălucirea stiluluĭ și a cugetărilor.
11. [DOOM 3] colorit s. n., pl. colorituri
12. [DOOM 2] colorit s. n., pl. colorituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL