1. [DEX '09] COLORAȚIE, colorații, s. f. (Rar) Colorit. – Din fr. coloration.
2. [MDA2] colorație sf [At: HASDEU, I. C. 154 / V: (înv) ~iune sf / Pl: ~ii / E: fr coloration] 1 Colorare. 2 Culoare.
3. [DN] COLORAȚIE s.f. (Liv.) Colorare. [Var. colorațiune s.f. / < fr. coloration].
4. [MDN '00] COLORAȚIE s. f. colorare. ◊ metodă de laborator, constând în tratarea preparatelor microscopice, după o prealabilă fixare, cu diferiți coloranți. (< fr. coloration)
5. [MDA2] colorațiune sf vz colorație
6. [CADE] * COLORAȚIUNE sf. 1 Faptul de a colora ¶ 2 Starea lucrului colorat [fr.].
7. [DN] COLORAȚIUNE s.f. v. colorație.
8. [Șăineanu, ed. VI] colorați(un)e f. acțiunea de a colora și starea lucrului colorat.
9. [Scriban] *colorațiúne f. (d. a colora; fr. coloration). Acțiunea de a colora. Starea lucruluĭ colorat. – Și -áție.
10. [DOOM 3] colorație (desp. -ți-e) s. f., art. colorația (desp. -ți-a), g.-d. art. colorației; pl. colorații, art. colorațiile (desp. -ți-i-)
11. [DOOM 2] colorație (-ți-e) s. f., art. colorația (-ți-a), g.-d. art. colorației; pl. colorații, art. colorațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL