1. [DEX '09] COLORARE, colorări, s. f. Acțiunea de a colora; vopsire. – V. colora.
2. [MDA2] colorare sf [At: DA / Pl: ~rări / E: colora] 1 Vopsire Si: colorat (1). 2 Nuanțare a expresiei Si: colorat1 (2). 3 Primire a unei culori Si: colorat1 (3). 4-6 Înroșire a feței (de sănătate, de emoție, de rușine) Si: colorat1 (4). 7 (În viața politică; fig) Schimbare a opiniei politice în funcție de împrejurări Si: colorat1 (5).
3. [DLRLC] COLORARE, colorări, s. f. Acțiunea de a colora; vopsire.
4. [DLRM] COLORARE, colorări, s. f. Acțiunea de a colora; vopsire.
5. [DN] COLORARE s.f. Acțiunea de a colora; colorație. [< colora].
6. [DEX '09] COLORA, colorez, vb. I. Tranz. 1. A da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. 2. Fig. A da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc.; a nuanța, a reliefa. – Din fr. colorer, lat. colorare.
7. [MDA2] colora vt [At: ALEXANDRESCU, M. 19 / Pzi: ~rez, 3 ~rează, (îvr) coloră / E: fr colorer] 1 A vopsi. 2 (Fig) A da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc. 3 A primi o culoare. 4 A se înroși la față (de sănătate, de emoție, de rușine). 5 (În viața politică; fig) A-și schimba opinia politică în funcție de împrejurări.
8. [CADE] * COLORA (-rez) vb. tr. 1 A da o coloare; a văpsi ¶ 2 A rumeni: obrajii ei, albi de emoțiune... acuma se coloraseră de sînge (D.-ZAMF.) ¶ 3 Ⓕ A înfrumuseța, a da o înfățișare frumoasă (unui lucru urît, prost, etc.) [fr.].
9. [CADE] * COLORAT adj. 1 p. COLORA ¶ ¶ C. NECOLORAT ¶ 2 Cu colori vii; văpsit: hîrtie ~ă ¶ 3 Ⓕ Stil ~, stil plin de imagini.
10. [DLRLC] COLORA, colorez, vb. I. Tranz. 1. A da (unui obiect) o culoare, cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. Copilul colorează figurile cu creioane colorate. ◊ (Poetic) Dunărea curgea. liniștită. Soarele scăpăta la apus, colorînd apa cu o pulbere roșiatică. DUNĂREANU, N. 14. Decît în frumoasa noapte cînd plăpînda-i lină rază A copilei dulce frunte cu vii umbre colora... Lun-așa încîntătoare n-am avut a admira. ALEXANDRESCU, P. 136. ◊ Refl. (Poetic) Apele rîmnicului se colorau în luminile asfințitului. SADOVEANU, O. I 104. 2. Fig. (Cu privire la stilul unui autor, p. ext. la ideile exprimate) A da o nuanță expresivă; a reliefa... Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă... care colorează oarecum ideea aceasta. EMINESCU, N. 84.
11. [DLRM] COLORA, colorez, vb. I. Tranz. 1. A da unui obiect o culoare, cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. 2. Fig. A da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc.; a nuanța, a reliefa. – Fr. colorer (lat. lit. colorare).
12. [DN] COLORA vb. I. tr. 1. A da culoare, a vopsi (în culori). 2. (Fig.) A reliefa, a face expresiv, viu, bogat (stilul unei opere, felul de a scrie etc.). [Cf. fr. colorer, it., lat. colorare].
13. [MDN '00] COLORA vb. tr. 1. a da culoare, a vopsi. 2. (fig.) a reliefa, a face expresiv. (<fr. colorer, lat. colorare)
14. [Șăineanu, ed. VI] colorà v. 1. a da o coloare: soarele colorează fructele; 2. a aplica colori potrivite unui desen; 3. fig. a da o formă frumoasă lucrurilor rele.
15. [Scriban] *coloréz v. tr. (lat. colóro, -áre). Văpsesc, boĭesc, daŭ coloare: a colora o stofă. Fig. Daŭ aparență frumoasă unuĭ lucru răŭ: a colora o mincĭună.
16. [DOOM 3] colorare s. f., g.-d. art. colorării; pl. colorări
17. [DOOM 2] colorare s. f., g.-d. art. colorării; pl. colorări
18. [DOOM 3] colora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. colorez, 3 colorează; conj. prez. 1 sg. să colorez, 3 să coloreze
19. [DOOM 2] colora (a ~) vb., ind. prez. 3 colorează
20. [IVO-III] colorez, -rat prt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL