1. [DEX '09] COLORANT, -Ă, coloranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are proprietatea de a colora. 2. S. m. Substanță, de obicei organică, cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.). Industria coloranților. – Din fr. colorant.
2. [MDA2] colorant, ~ă [At: LEG. EC. Pl: 28 / Pl: ~nți, ~e / E: fr colorant] 1 a Care are proprietatea de a colora. 2 sm Substanță (organică) cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.).
3. [CADE] * COLORANT adj. Care colorează: substanță ~ă, materii ~e [fr.].
4. [DLRLC] COLORANT, -Ă, coloranți, -te, adj. Care are proprietatea de a colora. Materii colorante. ◊ (Substantivat, m.) Industria coloranților.
5. [DLRM] COLORANT, -Ă, coloranți, -te, adj. Care are proprietatea de a colora. ◊ (Substantivat, m.) Industria coloranților. – Fr. colorant.
6. [DN] COLORANT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care are însușirea de a colora. [Cf. fr. colorant, it. colorante].
7. [MDN '00] COLORANT, -Ă adj., s. m. (substanță) care are însușirea de a colora. (<fr. colorant)
8. [Șăineanu, ed. VI] colorant a. care colorează.
9. [Scriban] *coloránt, -ă adj. (d. a colora; fr. colorant). Care colorează: substanțe colorante. S. n., pl. e. Un colorant. V. boĭa.
10. [DOOM 3] colorant1 adj. m., pl. coloranți; f. colorantă, pl. colorante
11. [DOOM 3] colorant2 s. m., pl. coloranți
12. [DOOM 2] colorant2 s. m., pl. coloranți
13. [DOOM 2] colorant1 adj. m., pl. coloranți; f. colorantă, pl. colorante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL