1. [DEX '09] COLONAT s. n. (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Sistem de relații sociale potrivit căruia marii proprietari acordau colonului1 un lot de pământ în schimbul unei dijme. – Din lat. colonatus, fr. colonat.
2. [MDA2] colonat sns [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 162, 8/1 / E: fr colonat, lat colonatus] (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) 1 Situație în care se aflau colonii1 (3). 2 Formă de relații sociale caracterizată prin legarea din ce în ce mai strânsă a colonilor1 de pământul pe care îl lucrau și pentru care plăteau proprietarilor dijmă.
3. [DEX '98] COLONAT s. n. (În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa) Formă de relații sociale caracterizată prin legarea din ce în ce mai strânsă a colonilor1 de pământul pe care îl lucrau și pentru care plăteau proprietarilor dijmă. – Din lat. colonatus, fr. colonat.
4. [DLRLC] COLONAT s. n. Starea de colon2; formă de organizare socială la sfîrșitul imperiului roman (servind ca punct de plecare pentru relațiile feudale de mai tîrziu), caracterizată prin legarea din ce în ce mai strînsă a colonilor de pămîntul pe care îl lucrau și pentru care plăteau proprietarilor dijmă. Începutul apariției unor elemente de relații feudale în Dacia sub influența dezvoltării colonatului în imperiul roman... CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 8/1.
5. [DLRM] COLONAT s. n. Starea de colon2; formă de organizare socială la sfîrșitul imperiului roman, caracterizată prin legarea din ce în ce mai strînsă a colonilor de pămîntul pe care îl lucrau și pentru care plăteau proprietarilor dijmă. – Lat. lit. colonatus.
6. [DN] COLONAT s.n. Stare de colon; formă de organizare socială de la sfîrșitul Imperiului Roman, caracterizată prin legarea tot mai strînsă a colonilor de pămîntul pe care îl munceau și pentru care plăteau dijmă și prestau corvezi. [< lat. colonatus, cf. fr. colonat].
7. [MDN '00] COLONAT s. n. stare de colon1; formă de organizare socială, spre sfârșitul Imperiului Roman, caracterizat prin legarea tot mai strânsă a colonilor1 de pământul pe care îl munceau și pentru care plăteau dijmă și prestau corvezi. (<lat. colonatus, fr. colonat)
8. [Șăineanu, ed. VI] colonat n. odinioară taler sau piastru spaniol: primește 200 colonate BĂLC.
9. [Scriban] *colonát m. (it. colonnato, scud spaniol). Direclie.
10. [DOOM 3] +colonat1 (scud spaniol) s. m., pl. colonați
11. [DOOM 3] colonat2 (starea de colon) s. n.
12. [DOOM 2] colonat s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL