1. [DEX '09] COLOFONIU s. n. Reziduu de culoare galbenă-roșcată obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacâz. – Din ngr. kolofónion, germ. Kolophonium.
2. [MDA2] colofoniu sn [At: IOANOVICI, TEHN. 83 / V: calafonii, ~fan, ~fon2 / Pl: (rar) ~ii / E: ngr χολοφονιυ ger Kolophonion] Reziduu de culoare galbenă-roșcată, obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc. Si: sacăz.
3. [CADE] * COLOFONIU sbst. Sacîz cu care se freacă coardele viorii și perii arcușului (🖼 138?) [ngr. κολοφώνιου].
4. [DLRLC] COLOFONIU s. n. Substanță rășinoasă, fărîmicioasă, de culoare galbenă-roșiatică, obținută ca reziduu prin distilarea părților volatile ale rășinii și întrebuințată în industria hîrtiei, a cauciucului, a lacurilor, pentru a prepara ceara de sigilat, pentru a unge firele de păr de la arcușul instrumentelor cu coarde etc.; sacîz.
5. [DLRM] COLOFONIU s. n. Reziduu de culoare galbenă-roșcată, obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hîrtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacîz. – Ngr. kolophonion.
6. [DN] COLOFONIU2 s.n. Produs obținut prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacîz. [Pron. -niu. / < germ. Kolophonium].
7. [DN] COLOFONIU1 s.n. v. colofon.
8. [MDN '00] COLOFONIU s. n. Substanță rășinoasă obținută prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. (din germ. Kolophonium, ngr. kolofónion)
9. [Șăineanu, ed. VI] colofoniu n. sacâz, un fel de rășină cu care muzicanții freacă coardele sau perii dela arcușul vioarei.
10. [Scriban] *colofóniŭ n. (germ. kolophonium, d. lat. kolophónia [subînț. resina, rășină]; vgr. kolophonia, d. Colofon, un oraș în Asia Mică, de unde se aducea rășină; it. colofonia, fr. colophane). Un fel de rășină galbenă, solidă și translucidă, numită ob. sacîz. (E rămășiță de la destilarea terebentineĭ; servește la frecat arcușurile viorilor ca să nu alunece pe coarde). V. pin 1, chihlimbar.
11. [DEX '09] COLOFON, colofoane, s. n. (Livr.) Notă, însemnare finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu. – Din fr. colophon.
12. [MDA2] colofan sn vz colofoniu
13. [MDA2] colofon1 sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: fr colophon] (Rar) Notă finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu (tipografia, data imprimării etc.).
14. [MDA2] colofon2 sn vz colofoniu
15. [DEX '98] COLOFON, colofoane, s. n. (Rar) Notă, însemnare finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu. – Din fr. colophon.
16. [DN] COLOFON s.n. Însemnare la sfîrșitul unei cărți în epoca manuscriselor și incunabulelor, cuprinzînd date privind tipograful, locul unde a lucrat, autorul și titlul lucrării. ♦ (Rar) Notiță grafică la sfîrșitul unei cărți prin care se anunță date în legătură cu editarea și tipărirea cărții. [Var. colofoniu s.n. / < lat. colophon, gr. kolophon].
17. [MDN '00] COLOFON s. n. însemnare la sfârșitul unei cărți în epoca manuscriselor și a incunabulelor, date privind tipograful, data și locul unde e lucrat, autorul și titlul lucrării. (<fr., lat. colophon, gr. kolophon)
18. [DOOM 3] colofoniu (sacâz) [niu pron. nĭu] s. n., art. colofoniul
19. [DOOM 2] colofoniu (sacâz) [niu pron. nĭu] s. n., art. colofoniul
20. [MDO] colofoniu
21. [IVO-III] colofoniu sg.
22. [DOOM 3] colofon (însemnare) (livr.) s. n., pl. colofoane
23. [DOOM 2] !colofon (însemnare) (livr.) s. n., pl. colofoane
24. [DTM] colofoniu (< orașul Colophon din Asia Mică), substanță rășinoasă cu care se impregnează părul arcușului* pentru a-l face mai aderent la corzile instrumentelor cu coarde și cu arcuș.
25. [DE] COLOFÓNIU (< ngr., germ.) s. n. 1. Rășină compusă din acizi rezinici și rezine, obținută ca reziduu la distilarea cu abur a rășinii de conifere; folosit în ind. hîrtiei, a lacurilor, a cauciucului; se aplică pulverizat pe părul arcușului instrumentelor muzicale cu coarde; sacîz. 2. (BIBL.) Însemnare la sfîrșitul unei cărți, în epoca introducerii tiparului (sec. 15-16), cuprinzînd detalii asupra tipografului, datei și locului unde a lucrat, asupra autorului și titlului cărții.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL