1. [DEX '09] COLOCATAR, -Ă, colocatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. – Din fr. colocataire.
2. [MDA2] colocatar, ~ă smf [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: fr colocataire] Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract.
3. [CADE] * COLOCATAR sm. Cel ce locuește în aceeași casă cu alții [fr.].
4. [DLRM] COLOCATAR, -Ă, colocatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, considerată în raport cu aceste persoane. – Din co- + locatar.
5. [DN] COLOCATAR s.m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. [Cf. fr. colocataire].
6. [MDN '00] COLOCATAR, -Ă s. m. f. persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. (<fr. colocataire)
7. [DOOM 3] colocatar s. m., pl. colocatari
8. [DOOM 2] colocatar s. m., pl. colocatari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL