[DTL] COLIZIUNE OMONIMICĂ s. f. + adj. (cf. fr. collision homonymique, cf. lat. collisio, -onis, it. collisione): întâlnire a două sau mai multe cuvinte care au aceeași formă (pronunțare), dar sensuri diferite (sintagmă introdusă de lingvistul francez Jules Gilliéron, creatorul geografiei lingvistice). Rezultatul c. o. este eliminarea unuia din cuvinte din circuitul lingvistic. Astfel, rom. ai (lat. alium) „usturoi” a intrat în c. o. cu forma verbală ai (persoana a II-a singular a indicativului prezent) și, concurat de forma usturoi (< ustura + suf. -oi) a fost înlocuit de acesta în cea mai mare parte a teritoriului dacoromân (cu excepția părții de nord-vest a țării). C. o. constituie unul din factorii principali ai dispariției cuvintelor dintr-o limbă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL