1. [DEX '09] COLIVIOARĂ, colivioare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui colivă. – Colivă + suf. -ioară.
2. [MDA2] colivioară1 sf [At: ALECSANDRI, P. P. 329 / P: ~vioa~ / Pl: ~re / E: colivă + -ioară] (Șhp) Colivă.
3. [MDA2] colivioară2 sf [At: TDRG / P: ~vioa~ / Pl: ~re / E: colivie + -ioară] 1-2 (Șhp) Colivie mică.
4. [CADE] COLIVIOARĂ1 (pl. -re) sf. dim. COLIVĂ.
5. [CADE] COLIVIOARĂ2 (pl. -re) sf. dim. COLIVIE.
6. [DEX '98] COLIVIOARĂ, colivioare, s. f. Diminutiv al lui colivă. – Colivă + suf. -ioară.
7. [DLRLC] COLIVIOARĂ, colivioare, s. f. (Popular) Diminutiv al lui colivă. Deie dumnezeu să moară, Să-i mănînc din colivioară! ALECSANDRI, P. P. 329. Să-mi facă d-o colivioară, C-a murit tat’so aseară. ȘEZ. I 214. – Pronunțat: -vioa-.
8. [DLRM] COLIVIOARĂ, colivioare, s. f. Diminutiv al lui colivă.
9. [DOOM 3] colivioară (fam.) (desp. -vioa-) s. f., g.-d. art. colivioarei; pl. colivioare
10. [DOOM 2] colivioară (fam.) (-vioa-) s. f., g.-d. art. colivioarei; pl. colivioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL