1. [CADE] COLILIE, Băn. Trans. COLIE sf. 1 🌿 Plantă de cîmp cu tulpinele foarte subțiri. formînd o tufă ca de fulgi albi; numită și „părul- zînelor”, „păniță” sau „năgară” (Stipa pennata) (🖼 1376): zărea creștetul delicat al dropiei mișcînd printre fulgii coliliei (ODOB.); Să-ți faci ie de colie, Să-mi fii dragă numai mie (IK.-BRS.) ¶ 2 Ⓕ Alb colilie, foarte alb, alb ca zăpada [comp. blg. kovilŭ, kojló, srb. kovilje].
2. [DLRLC] COLILIE, colilii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, foarte răspîndită în regiunile de stepă, caracterizată prin numeroșii peri lungi, albi, pufoși și moi cu care sînt prelungite semințele (Stipa pennata). Moș Vlad... cu ochi de vulpe, zărea creștetul delicat al dropiei, mișcînd printre fulgii coliliei. ODOBESCU, S. III 14. Ca colilia de alb. PANN, P. V. III 103. Cerbul... paște Pe-ntinsa cîmpie, Dalbă colilie. TEODORESCU, P. P. 64. ◊ Expr. (Popular) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a-i fi calea semănată cu flori, a avea un drum frumos, plăcut. Las’ să vie, leica-l știe, Fi-i-ar calea-n colilie. TEODORESCU, P. P. 341. ◊ (In comparații și metafore, pe lîngă «alb») Zbîrcită, încovoiată... albă colilie, ca un troian de zăpadă. DELAVRANCEA, S. 213. Se dete de trei ori peste cap și, schimbîndu-se într-un bătrîn alb colilie și cu barba pînă la brîu, începu să taie rădăcina unui copac mare. POPESCU, B. II 74. Rumen la față... mustața și sprîncenele albe colilie. GHICA, S. 13. – Variantă: colie (HODOȘ, P. P. 50, BIBICESCU, P. P. 64) s. f.
3. [DLRM] COLILIE, colilii, s. f. Plantă erbacee care are în vîrful semințelor peri lungi, albi și pufoși (Stipa pennata). ♦ Expr. Alb-colilie = cu părul (de pe cap) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut. [Var. : (pop.) colie s. f.] – Comp. sb. covilje.
4. [Șăineanu, ed. VI] colilie f. 1. floare de câmp foarte subțire și cu fața galbenă foarte albă (Stipa pennata); 2. fig. foarte alb: cu părul colilie. [Origină necunoscută].
5. [Scriban] colilíe f. (sîrb. kovilje, bg. kovilo, kovilĕak). Bot. O plantă graminee care produce o tufă de spice foarte lungĭ cu perĭ moĭ și albĭ de aspectu unuĭ mare pompon (stipa pennata). Adv. A avea păru alb colilie, a avea păru alb de tot și lung. V. năgară și stuf.
6. [DEX '09] COLIE s. f. v. coliliu.
7. [DEX '09] COLILIU, -IE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu perișori albi și pufoși; năgară (Stipa). ◊ Expr. Alb-colilie = (despre părul capului, p. ext., despre oameni) (cu părul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colie s. f.] – Cf. sb. kovilje.
8. [MDA2] coilie sf vz colilie
9. [MDA2] colalie sf vz colilie
10. [MDA2] colălie sf vz colilie
11. [MDA2] colelie sf vz colilie
12. [MDA2] colie3 sf[1] [At: DN3 / E: fr colie] Element secund de compunere cu semnificația: 1-2 (Referitor la) col. 3 Colită. 4 Colon.
13. [MDA2] coliliu, ~ie [At: PANN, P. V. III, 103 / V: coilie, ~lalie, ~lălie, ~lelie, ~lie sf / Pl: ~lii / E: slv ковъль, srb кoвiy, ucr ковъл] 1 sf Specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu peri lungi, albi și pufoși (Stipa pennata) Si: (Trs) ceardaș, năgară, peniță, (Ban) părul-zânelor. 2 sf (D. părul capului, pex d. oameni; îla) Alb-~ (Cu părul) complet alb. 3 sf (Pop; îe) A-i fi (cuiva) calea în ~ie A avea o viață fericită. 4 a Alb.
14. [CADE] COLELIE = COLILIE.
15. [CADE] COLIE 👉 COLILIE.
16. [CADE] NĂGARĂ sf. 🌿 1 Plantă ierboasă, cu frunzele filiforme, rigide și răsucite, cu puf în vîrf; crește prin fînețele nisipoase și pe dealurile calcaroase; numită și „păiuș” sau „pănușiță” (Stipa capillata) (🖼 3300) ¶ 2 – COLILIE1.
17. [CADE] ZÎNĂ, ❍ZINĂ (pl. -ne) sf. 1 🔱 Ființă mitologică, în chip de femeie de o frumusețe uimitoare, care trăește, împreună cu alte soațe, zîne ca și dînsa, în regiuni necălcate de picior de om, în palate mărețe, înconjurate de grădini sau de păduri, al căror acces e apărat de tot felul de fiare, care de care mai grozavă la vedere; numai Făt-frumos ajunge cîteodată la ele după căutări îndelungate, ajutat de calu-i năzdrăvan; cîte una din zîne se îndrăgostește uneori de Făt-frumos. se însoțește cu el, dar își pierde atunci puterile ei supranaturale; altele îl ajută, cu sfatul și cu fapta, la îndeplinirea slujbelor grele cu care e însărcinat și-l scapă de multe ori de la o peire sigură; cea mai vestită din toate, de care se vorbește adesea în basmele noastre e „Ileana Cosînzeana”, cu cosița de aur: pe lîngă aceste zîne bune, poporul mai pomenește și de zîne rele, care scot ochii celor ce calcă pe moșiile lor, îi ologesc sau Ie fac tot felul de neajunsuri; pe acestea le confundă adesea eu „ielele” (👉 IELE) ¶ 2 Fig. Femeie de o frumusețe uimitoare: Era și-o cocoană gbeboasă în spate Ce o amăgise lingăii să crează Că ea e în lume cea dintîie (sic!) rază, Și-a se ținea zînă o înfumurase PANN. ¶ 3 🔱 Zeiță (păgînă): pe acei idoli, oamenii îi numeau zei și zeițe ori zîne, căci fie-care din zeii lor își avea zîna lui de soție ISP.; La aceste academii de științi a zînei Vineri EMIN. ¶ 4 🌿 IEDERA-ZÎNELOR = IEDERĂ; – LINGURIȚA-ZÎNEI 👉 LINGURIȚĂ 5; – PĂRUL-ZÎNELOR = COLILIE; – SITA-ZÎNELOR1 = TURTĂ 4; SITA-ZÎNELOR2 = SCAIU 6 [lat. Diana].
18. [DEX '98] COLILIU, -IE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu peri lungi, albi și pufoși; năgară (Stipa). ◊ Expr. Alb-colilie = (despre părul capului, p. ext., despre oameni) (cu părul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colie s. f.] – Cf. scr. kovilje.
19. [DLRLC] COLIE s. f. v. colilie.
20. [DLRLC] COLILIU, -IE, colilii, adj. Foarte alb, alb de tot (cum e colilia). Voinicii ce izbesc adîncul, Pentru a da mașinii forță vie, Zoresc de-acum prin zarea colilie A iernii cu nămeți de bucurie. DEȘLIU, N. 37. Trecu degetele prin caietul coliliu al bărbii. C. PETRESCU, Î. II 206. La revărsatul dimineții cîmpul e coliliu. DELAVRANCEA, S. 170. ◊ (Ca determinativ al lui «păr» sau «barbă») Un turc bătrîn, cu părul colilie, s-apropie pe nesimțite de el și-l bate pe umăr. SANDU-ALDEA, U. P. 52. Băiatul văzu... un moșneag cu părul și barba colilie și fără de ochi. POPESCU, B. IV 39.
21. [DLRM] COLILIU, -IE, colilii, adj. Alb (cum e colilia). – Din colilie.
22. [DOOM 3] colilie s. f., art. colilia, g.-d. art. coliliei; pl. colilii, art. coliliile (desp. -li-i-)
23. [DOOM 2] colilie s. f., art. colilia, g.-d. art. coliliei; pl. colilii, art. coliliile
24. [MDO] colilie
25. [DOOM 3] coliliu adj. m., f. colilie; pl. m. și f. colilii
26. [DOOM 2] coliliu adj. m., f. colilie; pl. m. și f. colilii
27. [DER] colilie (colilii), s. f. – Plantă, Stipa pennata. Tulpina sa este acoperită de stipele albe ca niște fire de păr, care fac ca numele acestei plante să fie sinonim cu „păr cărunt”. – Var. (Trans., Banat), colie. Sb., cr. slov. kovilje (Cihac, II, 69; Conev 44), cu asimilarea lui ν.
28. [DE] COLILÍE (< scr.) s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din genul Stipa, familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte pînă la 100 cm, formînd tufe dese, cu frunze înguste, inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute, în general, cu perișori albi, moi; cresc în stepe și locuri uscate. Sin. năgară. ◊ Expr. Alb colilie, se spune despre oamenii cu părul complet alb.
29. [DFL] STIPA L., COLILIE, NAGARĂ, fam. Gramineae. Gen originar din regiunile continentale și tropicale, 100 specii, erbacee, perene, cu perișori pufoși, mătăsoși, albi, gazonante, înalte, rar scunde. Tulpină cilindrică, articulată, fistuloasă. Frunze rulate, rar plate, filiforme, alterne, sesile, vagina înfășoară tulpina pe o porțiune mare. Flori hermafrodite, în spiculețe uniflorare, aristate. Arista pînă la 40 cm lungime, genicultură, aspră. În panicul sînt puține flori.
30. [DAR] colilie s.f. și adj. (pop.) 1. (s.f.) floare de câmp albă. 2. (adj.) foarte alb (ă).
31. [DAR] colie s.f. sg. (reg.) grâu fiert.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL