1. [Șăineanu, ed. VI] Colibași pl. comună lângă Târgoviște cu puțuri de păcură: 1000 loc.
2. [DEX '09] COLIBAȘ, colibași, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească; la pl.) Categorie de țărani dependenți; (și la sg.) țăran din această categorie. 2. (Rar) Om care locuiește într-o colibă. – Colibă + suf. -aș.
3. [MDA2] colibaș sm [At: MOLDOVAN, Ț. N. 231 / Pl: ~i / E: colibă + -aș] (Reg) 1 Om care locuiește într-o colibă. 2 (Pex) Pustnic. 3 Locuitor de la munte. 4 (Spc) Locuitor din Bran. 5 Lucrător cu brațele care locuiește în colibă Si: pălmaș, salahor, zilier. 6 Paznic care locuiește în afară de sat, în colibă.
4. [CADE] COLIBAȘ sm. 1 Pustnic care locuește într’o colibă: Sîntul. Ioan ~ul (prăznuit Ia 15 Ianuarie) ¶ 2 ‡ Țăran fără stare care locuește într’o colibă retrasă, afară din sat: mojicii sînt carii... lăcuesc preîn locure osebite și pustii, carii se chiamă venetici sau ~i (PRV.-MB.).
5. [DEX '98] COLIBAȘ, colibași, s. m. 1. (Înv.; la pl.) Categorie de țărani dependenți; (și la sg.) țăran din această categorie. 2. (Rar) Om care locuiește într-o colibă. – Colibă + suf. -aș.
6. [DLRLC] COLIBAȘ, colibași, s. m. (Rar) Om care locuiește într-o colibă. Întrebă pe colibaș ce are la mămăligă. ȘEZ. VIII 69.
7. [DLRM] COLIBAȘ, colibași, s. m. (Rar) Om care locuiește într-o colibă. – Din colibă + suf. -aș.
8. [Șăineanu, ed. VI] colibaș m. pustnic care locuiește într’o colibă: Sf. Ioan Colibașul (serbat la 15 Ianuarie).
9. [Scriban] colibáș m. Care locuĭește într’o căsuță de aspectu uneĭ colibe, ca uniĭ țăranĭ odinioară: mojiciĭ sînt cariĭ lăcuĭesc preîn locure osebite și pustiĭ, cariĭ se cheamă veneticĭ saŭ colibașĭ (Prav. MB.); veciniĭ eraŭ la început colibașĭ și datoreaŭ boĭeruluĭ clacă (Iorga, Ist. Arm. Rom. 1, 59). Sfîntu Ĭon Colibașu, un sfînt sărbat la 15 Ĭan.
10. [DOOM 3] colibaș (rar) s. m., pl. colibași
11. [DOOM 2] colibaș (rar) s. m., pl. colibași
12. [DE] COLIBAȘI 1. Oraș în jud. Argeș, pe stg. Argeșelului, în zona Piemontului Cîndești; 25.133 loc. (1991). Uzină de autoturisme („Dacia”), întreprindere de piese auto pentru tractoare, autocamioane, autobuze și autoturisme de teren; prelucr. lemnului; ind. alim. Institut de cercetare și inginerie tehnologică pentru autoturisme. Biserica Sf. Nicolae (1786) cu picturi murale de factură populară: culă din 1797 în localit. componentă Racoviță; mănăstirea Vieroși (1545) în localit. componentă Făgetu. Declarat oraș în 1989. 2. Com. în jud. Giurgiu, pe Argeș; 4.196 loc. (1991).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL