1. [DEX '09] COLEGATAR, -Ă, colegatari, -e, s. m. și f. Fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori. – Din fr. colégataire.
2. [MDA2] colegatar sm [At: COD. ȚIV. A. 4/32 / Pl: ~i / E: fr colégataire] (Drt) Fiecare dintre persoanele care moștenesc împreună bunuri lăsate prin testament.
3. [CADE] * COLEGATAR sm. ⚖️ Acela care moștenește împreună cu alții dintr’o avere lăsată lor prin testament [fr.].
4. [DLRLC] COLEGATAR, colegatari, s. m. Fiecare dintre persoanele care moștenesc împreună o avere lăsată prin testament.
5. [DLRM] COLEGATAR, colegatari, s. m. Fiecare dintre persoanele care moștenesc împreună o avere lăsată prin testament. – După fr. colégataire.
6. [DN] COLEGATAR, -Ă s.m. și f. Cel care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament. [Cf. fr. colégataire].
7. [MDN '00] COLEGATAR, -Ă s. m. f. care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament. (< fr. colégataire)
8. [Scriban] *colegatár, -ă s. (lat. col-legatarius). Jur. Care e legatar împreună cu alțiĭ.
9. [DOOM 3] colegatar s. m., pl. colegatari
10. [DOOM 2] colegatar s. m., pl. colegatari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL