1. [DEX '09] COLECTIVISM s. n. Doctrină și tip de organizare socială în care drepturile și interesele individului sunt subordonate celor ale unor colectivități sociale. – Din rus. kollektivizm, fr. collectivisme.
2. [MDA2] colectivism sms [At: CONTEMR, Seria II, 1949, nr. 1647/2 / E: fr collectivisme] 1-2 Doctrină și tip de organizare socială în care drepturile și interesele individului sunt subordonate celor ale unor colectivități sociale.
3. [CADE] * COLECTIVISM sbst. ⏲ Doctrină socialistă după care toate averile ar fi proprietatea Statului [fr.].
4. [DLRLC] COLECTIVISM s. n. Concepție care are la bază principiul proprietății obștești asupra mijloacelor de producție și al muncii în colectiv; această concepție călăuzește partidele comuniste și muncitorești în lupta pentru construirea societății noi, comuniste.
5. [DLRM] COLECTIVISM s. n. Concepție care are la bază principiul proprietății obstești asupra mijloacelor de producție și al muncii în colectiv. – Fr. collectivisme.
6. [DN] COLECTIVISM s.n. Trăsătură a relațiilor sociale în care se exprimă colaborarea, unitatea și solidaritatea oamenilor, spiritul tovărășesc, comunitatea de interese și devotamentul față de cauza generală comună. [< fr. collectivisme].
7. [MDN '00] COLECTIVISM s. n. principiu fundamental al doctrinei comuniste exprimând colaborarea, solidaritatea, comunitatea de interese față de cauza generală comună. (< fr. collectivisme, rus. kollektivizm)
8. [Șăineanu, ed. VI] colectivism n. teorie socială care consistă a remite Statului orice proprietate particulară.
9. [CADE] * COLECTIV adj. 1 Alcătuit din mai multe persoane sau din mai multe lucruri ¶ 2 Făcut, lucrat de mai multe persoane laolaltă ¶ 3 📖 Substantiv ~, nume ~, substantivul care deși e la singular, deșteaptă o idee de mai multe lucruri sau de mai multe ființe: brădet, roiu, oștire, mulțime, etc. [fr.].
10. [Scriban] *colectivízm n. (d. colectiv). Socializm, teoria socială care spune că statu (societatea) trebuĭe să fie proprietaru tuturor averilor pe care azĭ le aŭ particulariĭ.
11. [DOOM 3] colectivism s. n.
12. [DOOM 2] colectivism s. n.
13. [DAS] COLECTIVISM. Subst. Colectivism, spirit colectiv; solidaritate, unitate, uniune, coeziune (fig.), comuniune. Asociere, asociație. Colaborare, cooperare, cooperație, conlucrare, întrajutorare, ajutor, ajutor mutual, ajutor reciproc, ajutorință (înv.). Unanimitate. Atașament, atașare; înfrățire, frăție, frățietate, fraternitate. Interese colective, interese generale. Tovărășie, prietenie. Ajutare, ajutorare, sprijinire; întovărășire, fraternizare. Colaborator, conlucrător (înv.), tovarăș. Colectiv; colectivitate. Adj. Colectiv, obștesc, comun, general; solidar, unit, asociat, înfrățit, solidarizat; unanim. Vb. A se solidariza, a se întovărăși, a se înfrăți, a fraterniza, a se uni, a se reuni, a se asocia. A colabora, a conlucra, a coopera; a se ajuta, a se ajutora, a se întrajutora, a se sprijini. A ajuta, a acorda ajutor, a veni în ajutor, a da o mînă de ajutor, a sprijini, a acorda sprijin, a pune umărul, a susține. Adv. În comun, la un loc; alături; unit, împreună, laolaltă, cu toții; frățește, prietenește. V. coeziune, grup, prietenie, sociabilitate, unire, uniune.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL