1. [DEX '09] COLECȚIONAR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte sau care are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.
2. [MDA2] colecționar, ~ă smf [At: JAR, E. 119, ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: colecționa + -ar] Persoană care colecționează.
3. [CADE] * COLECȚIONAR sm. Cel ce strînge colecți(un)i [fr. collectionneur].
4. [DEX '98] COLECȚIONAR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte, care face sau are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.
5. [DLRLC] COLECȚIONAR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează anumite obiecte, care face colecție (1). Colecționar de cărți rare. cm Colecționar pătimaș, iubitor de antichități, doctorul adunase și îngrămădise... o mare varietate de vechituri și obiecte de artă. BART, E. 172. – Pronunțat: -ți-o-.
6. [DLRM] COLECȚIONAR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează anumite obiecte, care face o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – După fr. collectionneur.
7. [DN] COLECȚIONAR, -Ă s.m. și f. Posesor al unei colecții; amator de colecții. [Cf. fr. collectionneur].
8. [MDN '00] COLECȚIONAR, -Ă s. m. f. posesor al unei colecții; amator de colecții. (< fr. collectionneur)
9. [Șăineanu, ed. VI] colecționar m. cel ce face colecțiuni.
10. [DOOM 3] colecționar (desp. -ți-o-) s. m., pl. colecționari
11. [DOOM 2] colecționar (-ți-o-) s. m., pl. colecționari
12. [DER] colecționar (colecționari), s. m. – 1. Persoană care colecționează obiecte. – 2. (Arg.) Hoț, pungaș. De la colecționa < fr. collectionner. Al doilea sens este o interpretare ironică a primului și totodată o încrucișare cu (tribunal) corecțional.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL