1. [DEX '09] COLBĂI, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbui vb. IV] – Colb + suf. -ăi.
2. [DEX '09] COLBUI vb. IV v. colbăi.
3. [MDA2] colbăi [At: COSTINESCU / Pl: ~esc / E: colb] 1-2 vtr (Reg) A (se) prăfui. 3 vt A fuma, scoțând nori de fum.
4. [MDA2] colbui v vz colbăi
5. [CADE] ❍ COLBĂI (-ăesc) l. vb. tr. si refl. Mold. Tr.-Carp. A (se) umplea de colb, a (se) prăfui: ca să nu se colbăească îl acopereau în toată sara cu o prostire (VOR.). II. vb. intr. A face praf, a ridica praful: colbăind cu coada... se tîrîe cînele pînă în apropierea ei (SLV.).
6. [CADE] ❍ COLBĂIT adj. 1 p. COLBĂI ¶ 2 Plin de colb, prăfuit.
7. [DLRLC] COLBĂI, colbăiesc, vb. IV. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. A umple de praf, a prafui. Iată, prea puternice, a zis filozoful, cum și-a colbăit Bîrliban barba. SADOVEANU, D. P. 60. 2. Intranz. A face praf, a stîrni praful. Colbăind cu coada... se tîrie cinele pînă în apropierea ei. SLAVICI, N. I 34.
8. [DLRM] COLBĂI, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbări vb. IV] – Din colb.
9. [DLRM] COLBĂRI vb. IV. v. colbăi.
10. [Șăineanu, ed. VI] colbăì v. Mold. 1. a scutura de praf; 2. a face colb.
11. [Scriban] colbăĭésc și -uĭésc v. tr. (d. colb). Est. Umplu de colb, prăfuĭesc.
12. [DOOM 3] colbăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiesc, 3 sg. colbăiește, imperf. 1 colbăiam; conj. prez. 1 sg. să colbăiesc, 3 să colbăiască
13. [DOOM 2] colbăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiesc, imperf. 3 sg. colbăia; conj. prez. 3 să colbăiască
14. [MDO] colbăi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiesc, conj. colbăiască)
15. [DRAM 2021] colbăí, colbăiesc, (colbui), v.t. (reg.) A face praf, a prăfui. – Din colb (MDA).
16. [DRAM 2015] colbăi, colbăiesc, (colbui), vb. tranz. – (reg.) A face praf, a prăfui. – Din colb (MDA).
17. [DRAM 2015] colbui, vb. tranz. – v. colbăi.
18. [DRAM] colbăi, -esc, (colbui), vb. tranz. – A face praf, a prăfui. – Din colb.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL