1. [DEX '09] COLABORATOR, -OARE, colaboratori, -oare, s. m. și f. Persoană care colaborează (la o acțiune, la o lucrare, la o publicație). – Din fr. collaborateur.
2. [MDA2] colaborator, ~oare smf, a [At: RUSSO, S. 79 / Pl: ~i, ~oare / E: fr collaborateur] 1-4 (Persoană) care colaborează (1-2) (la o acțiune, lucrare sau publicație).
3. [CADE] * COLABORATOR sm., -TOARE sf. 📝 Persoană care face o operă literară, care scrie Ia un ziar, etc. împreună cu altul sau cu alții [fr.].
4. [DLRLC] COLABORATOR, -OARE, colaboratori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în colaborare cu cineva la îndeplinirea unei munci. Persoană care ia parte, ca autor, la elaborarea unei publicații periodice sau a unei opere mai vaste. Am ajuns... colaborator la revista «Flacăra». GALACTION, O. I 31. Colaboratorii «Romîniei literare»... nu au impus romînilor nici gramatice, nici altă scriere după iscodirile închipuirii lor. RUSSO, O. 74. 2. Persoană care lucrează (făcînd parte dintr-un colectiv) într-o instituție de cultură. Însușindu-și în mod temeinic învățătura marxist-leninistă, legînd cercetările de practica transformării socialiste a agriculturii, colaboratorii secției de economie agrară a Institutului de cercetări agronomice vor izbuti să elaboreze lucrări valoroase. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 5/3. ◊ Colaborator științific = persoană care lucrează într-un institut de cercetări științifice.
5. [DLRM] COLABORATOR, -OARE, colaboratori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în colaborare cu cineva la îndeplinirea unei munci. 2. Persoană care ia parte, ca coautor, la elaborarea unei publicații periodice sau a unei opere mai vaste. 3. Persoană care lucrează într-o instituție de cultură. – După fr. collaborateur.
6. [DN] COLABORATOR, -OARE s.m. și f. Cel care colaborează cu cineva la o lucrare, la elaborarea unei opere științifice, artistice etc. ♦ Cel care lucrează într-o instituție, fără a fi salariatul ei permanent. [Cf. fr. collaborateur].
7. [MDN '00] COLABORATOR, -OARE s. m. f. cel care colaborează. ◊ cel care lucrează într-o instituție, fără a fi salariatul ei permanent. (< fr. collaborateur)
8. [Șăineanu, ed. VI] colaborator m. cel ce colaborează.
9. [Scriban] *colaboratór, -oáre adj. și s. Care colaborează.
10. [DOOM 3] colaborator s. m., pl. colaboratori
11. [DOOM 2] colaborator s. m., pl. colaboratori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL