1. [DEX '09] COȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș1 (1) mic de nuiele sau de papură, folosit la târguieli. ◊ Expr. Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată cumpărăturilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. – Din sl. košĭnica.
2. [MDA2] coșniță sf [At: PALIA (1581), 164/7 / V: coj~, cuș~ / Pl: ~țe / E: vsl косъниса, bg rs хощница, srb хощница] 1 Coș (1) mic de nuiele sau de papură pentru cumpărături sau pentru transportat mâncarea la lucru. 2 (Pfm; îe) Doar n-ai căzut cu ~ța din cer Nu ești de neam mare. 3 (Îae) Nu e nimic de capul tău. 4 (Îs) Bani de (sau pentru) ~ Suma zilnică pentru cumpărături într-o gospodărie. 5 (Fam; îe) A face ~ța A face cumpărăturile zilnice. 6 (Reg; spc) Stup.
3. [CADE] COȘNIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Coș mic de nuiele, (sau de papură), coș de tîrguit (zarzavaturi, etc.) ¶ 2 Bani pentru ~, banii necesari pentru tîrguielile din piață, pentru cheltuielile de mîncare: mai rămăseseră vre-o trei sute și ceva de lire, să tot ajungă pentru ~ și cheltuieli mărunte (CAR.) ¶ 3 Stup de albine mai adesea împletit din nuiele (sau din paie) (🖼 1526) [vsl. košĭnica].
4. [DEX '98] COȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș1 mic de nuiele sau de papură, folosit la târguieli. ◊ Expr. Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată târguielilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. – Din sl. košĭnica.
5. [DLRLC] COȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș mic de nuiele sau de papură, folosit la tîrguit. Oamenii se întinseseră mai bine, peste pat, mîncînd încet din coșnița plină cu gogoși și șorici. PREDA, Î. 110. Ucenicul era trimis la patron acasă și ducea coșnița de tîrguieli din piață. PAS, Z. I 256. Eu întorceam capul de la coșniță, dar jimbla și salamul miroseau, iar alunele și migdalele sunau. DELAVRANCEA, H. T. 48. ◊ Expr. Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată tîrguielilor zilnice pentru procurarea alimentelor. Cîteva zeci de lei pentru coșniță și cheltuieli mărunte. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. Îngrijea o stupină de vreo cincizeci de coșnițe și buduroaie. SADOVEANU, P. M. 50.
6. [DLRM] COȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș mic de nuiele sau de papură, folosit la tîrguieli. ♦ Expr. Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată tîrguielilor zilnice pentru procurarea alimentelor. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. – Slav (v. sl. košinica).
7. [Șăineanu, ed. VI] coșniță f. 1. coș mic împletit din nuiele, coș de târguit: bani de coșniță; 2. (de albine) stup mai mare ca uleiul. [Slav. KOȘĬNIȚA].
8. [Scriban] cóșniță f., pl. e (vsl. košĭnica, bg. kóšnica. V. coș 2). Coș de papură de adus de ale mîncăriĭ din tîrg. – În vest și cojniță. V. zimbil.
9. [MDA2] cojniță sf vz coșniță
10. [MDA2] cușniță2 sf vz coșniță
11. [CADE] COȘNICIOARĂ (pl. -re) sf. dim. COȘNIȚĂ.
12. [Scriban] cójniță, V. coșniță.
13. [DOOM 3] coșniță s. f., g.-d. art. coșniței; pl. coșnițe
14. [DOOM 2] coșniță s. f., g.-d. art. coșniței; pl. coșnițe
15. [IVO-III] coșniță, -țe.
16. [DER] coșniță (coșnițe), s. f. – 1. Coș mic de nuiele. – 2. Stup. Sl. (bg., sb., rus.) košnika (Miklosich, Lexicon, 307; Cihac, II, 75; DAR; Conev 64). – Der. coșnițar, s. m. (coșar, împletitor de coșuri). Cf. coș, coșar.
17. [DRAM 2021] cóșniță, coșnițe, s.f. Coș în care se țineau familiile de albine, confecționat din nuiele împletite, de formă conică, lipit în interior cu pământ; știubei. ■ Specific zonei Chioar. – Din sl. košǐnica (Scriban, DEX, MDA).
18. [DRAM 2015] coșniță, coșnițe, s.f. – Coș în care se țineau familiile de albine. Coșurile se așezau pe polițe, lângă pereții unora dintre acareturile gospodăriei; erau confecționate din nuiele împletite, de formă conică, lipite în interior cu pământ (specific zonei Chioar); știubei (Șainelic, 1986: 48). – Din sl. košǐnica (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
19. [DRAM] coșniță, -e, s.f. – Coș în care se țineau familiile de albine. Coșurile se așezau pe polițe, lângă pereții unora dintre acareturile gospodăriei; erau confecționate din nuiele împletite, de formă conică, lipite în interior (specific zonei Chioar); știubei (Șainelic 1986: 48). – Din sl. košnica.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL