1. [DEX '09] COJIȚĂ, cojițe, s. f. Diminutiv al lui coajă. – Coajă + suf. -iță.
2. [MDA2] cojiță sf [At: PANN, P. V. III, 92 / Pl: ~țe și (reg) ~ți / E: coajă + -iță] 1-10 Coajă (1, 2, 6-8) (mică).
3. [CADE] COJIȚĂ (pl. -țe) sf. dim. COAJĂ.
4. [DLRLC] COJIȚĂ, cojițe, s. f. Diminutiv al lui coajă. 1. v. coajă (2). O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită șede-n ea un mire flutur. EMINESCU, O. I 87. 2. v. coajă (4). Cu tărîțe, cu cojițe, purcelul începe a se înfiripa. CREANGĂ, P. 76.
5. [DLRM] COJIȚĂ, cojițe, s. t. Diminutiv al lui coajă.
6. [Scriban] cojíță f., pl. e (vsl. sîrb. bg. kožica). Coajă mică saŭ supțire. O cojiță de săpun, ultima bucățică din săpun, supțiată ca o coajă.
7. [DOOM 3] cojiță s. f., g.-d. art. cojiței; pl. cojițe
8. [DOOM 2] cojiță s. f., g.-d. art. cojiței; pl. cojițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL