1. [DEX '09] COHORTĂ, cohorte, s. f. (La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune. ♦ Fig. Mulțime, ceată. – Din lat. cohors, -tis.
2. [MDA2] cohortă sf [At: BĂLCESCU, M. V. 152 / V: (înv) coor~ / Pl: ~te / E: lat cohors, -tem] 1 (La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune. 2 (În trecut) Trupă de cercetași formând o unitate, parte a unei legiuni. 3 (Fig) Mulțime. 4 (Fig; rar) Colectivitate a oamenilor care au trăit același eveniment demografic într-o perioadă de timp.
3. [CADE] * COHORTĂ (pl. -te) sf. 1 🏛 La Romani: corp de infanterie, a zecea parte dintr’o legiune ¶ 2 pr. ext. pl. 🎖️ Trupa (în genere) ¶ 3 Ⓕ Cohortele cerești, cetele îngerești [fr. < lat.].
4. [DLRLC] COHORTĂ, cohorte, s. f. 1. (La romani) Unitate de infanterie corespunzînd cu a zecea parte dintr-o legiune; (rar, în timpurile mai noi) trupă. Stindardele, deasupra cohortelor, mișcate De vîntul dimineții, vibrau amestecate. MACEDONSKI, O. II 229. [Vin] romanii în cohorte urmăriți de cavalerii Ce se-mpart în zece turme, purtînd coiful de oțel. ALECSANDRI, P. III 93. Săcuii se formară... în cohorte. BĂLCESCU, O. II 115. 2. Fig. Mulțime, ceată. Marea luptă a muncii împotriva capitalului... a cerut muncitorilor din lumea întreagă jertfe nenumărate, valuri de sînge, cohorte de eroi. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 186, 1/1. ◊ (Glumeț) [Liliecii] trec în negre și neliniștite cohorte pe deasupra apelor. BOGZA, C. O. 173.
5. [DLRM] COHORTĂ, cohorte, s. f. (La romani) Unitate de infanterie corespunzând cu a zecea parte dintr-o legiune ; (înv.) trupă. ♦ Fig. Mulțime, ceată. – Lat. lit. cohors, -tis.
6. [DN] COHORTĂ s.f. 1. Unitate din infanteria romană, cu un efectiv reprezentînd a zecea parte dintr-o legiune. 2. (Fig.) Mulțime, ceată. 3. Colectivitate a oamenilor care au trăit același eveniment demografic într-o perioadă de timp. [< lat. cohors, cf. fr. cohorte].
7. [MDN '00] COHORTĂ s. f. 1. unitate tactică din infanteria romană, a zecea parte dintr-o legiune. 2. unitate de organizări sportive de tineri.[1] 3. (fig.) mulțime, ceată. ◊ (biol.) grupare de indivizi în cadrul unei populații, cu o manifestare fiziologică sau comportamentală simultană. 4. totalitatea de indivizi care a trăit același eveniment demografic în cursul aceleiași perioade de timp. (< fr. cohorte, lat. cohors)
8. [Șăineanu, ed. VI] cohortă f 1. (la Romani) corp de infanterie de 600 oameni; 2. pl. trupe: cohortele lui Kiraly BĂLC.
9. [Scriban] *cohórtă f., pl.e (lat. cóhors, -órtis. V. curte). A zecea parte din legiunea romană (600 de oamenĭ pedeștri). Fig. Orĭ-ce fel de trupă: valoroase cohorte.
10. [DOOM 3] cohortă s. f., g.-d. art. cohortei; pl. cohorte
11. [DOOM 2] cohortă s. f., g.-d. art. cohortei; pl. cohorte
12. [IVO-III] cohortă, -te.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL