1. [DEX '09] COHALM, cohalmuri, s. n. (Reg.) Câmp; ogor. – Cf. magh. köhalom „deal pietros, stâncă, grămadă de pietre”.
2. [MDA2] cohalm sn [At: ZAMFIRESCU, CONV. LIT. XXXVIII, 651 / E: ns cf mg köhalom] (Reg) Câmp.
3. [DLRLC] COHALM, cohalmuri, s. n. Cîmp, livadă. Tatăl mamei venea cu mine de la făcut fîn, de pe cohalmuri. SADOVEANU, O.VII 27. Prin cohalmurile Dunării, iarba neagră-verde era presărată de flori albastre. D. ZAMFIRESCU, R. 82. – Variantă: cuhalm (DUNĂREANU, N. 142) s. n.
4. [DLRM] COHALM, cohalmuri, s. n. (Reg.) Cîmp, livadă. – Comp. magh. köhalom « deal pietros, stîncă, grămadă de pietre ».
5. [Șăineanu, ed. VI] Cohalm (Köhalom) n. oraș industrial în comitatul Târnava-mare, numit de Sași Reps, cu 2775 locuitori (din cari 861 români).
6. [Scriban] cohálm și cuhálm n., pl. urĭ (cp. cu ung. köhalom, morman de petre, d. kö, peatră, și halom, holm. Cohalm e și un orășel în Ardeal. V. hîlm). Mold. sud, Munt. est. Zăvoĭ, luncă, pădure de sălciĭ, plopĭ ș. a. pe malu unuĭ rîŭ. V. berc 1.
7. [MDA2] cuhalm sn vz cohalm
8. [DLRLC] CUHALM s. n. v. cohalm.
9. [Scriban] cuhálm, V. cohalm.
10. [DOOM 3] cohalm (reg.) s. n., pl. cohalmuri
11. [DOOM 2] cohalm (reg.) s. n., pl. cohalmuri
12. [DER] cohalm (cohalmuri), s. n. – Pajiște, înălțime mică acoperită cu iarbă. Mag. köhalom „grămadă de pietre” (DAR).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL