1. [DEX '09] COEXISTENȚĂ, coexistențe, s. f. Existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ◊ Coexistență pașnică = principiu de politică externă, însemnând existența în pace, împreună, a statelor cu ideologii diferite. – Din fr. coexistence.
2. [MDA2] coexistență sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~tință / P: co-e~ / Pl: ~țe / E: fr coexistence] 1 Existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. 2 (Îs) ~ pașnică Principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează să trăiască în pace și să rezolve litigiile dintre ele fără a apela la forța armată.
3. [CADE] * COEXISTENȚĂ (pl. -țe) sf. Existență, ființare în același timp [fr.].
4. [DEX '98] COEXISTENȚĂ, coexistențe, s. f. Existența simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ◊ Coexistență pașnică = principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează să trăiască în pace și să rezolve litigiile dintre ele fără a apela la forța armată – Din fr. coexistence
5. [DLRLC] COEXISTENȚĂ, coexistențe, s. f. Existență simultană a mai multor lucruri sau fenomene, U.R.S.S. și celelalte țări ale lagărului socialist se călăuzesc în politica lor de pace de ideile despre posibilitatea coexistenței pașnice a celor două sisteme: socialist și capitalist. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 594.
6. [DN] COEXISTENȚĂ s.f. Existență simultană a mai multor lucruri, ființe sau fenomene. ◊ Coexistență pașnică = politica bazată pe principiul coexistenței țărilor cu orînduiri sociale diferite, hotărîte să renunțe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre state. [Cf. fr. coexistence].
7. [MDN '00] COEXISTENȚĂ s. f. existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ♦ ~ pașnică = principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu orânduiri sociale diferite, potrivit căruia acestea se angajează să renunțe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a problemelor litigioase. (< fr. coexistence)
8. [Șăineanu, ed. VI] coexistență f. existență simultană.
9. [Scriban] *coexisténță f., pl. e. Existență simultanee.
10. [MDA2] coexistință sf vz coexistență
11. [DLRM] COEXISENȚĂ, coexistențe, s. f. Existență simultană a mai multor lucruri, fenomene etc. – După fr. coexistence.
12. [DOOM 3] coexistență [x pron. gz] s. f., g.-d. art. coexistenței; pl. coexistențe
13. [DOOM 2] coexistență [x pron. gz] s. f., g.-d. art. coexistenței; pl. coexistențe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL