1. [DEX '09] COERENT, -Ă, coerenți, -te, adj. 1. Care se compune din elemente strâns legate (și armonizate) între ele; închegat. 2. Logic, ordonat, armonios. 3. (Fiz.; despre unde) Care are aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [Var.: coherent, -ă, adj.] – Din fr. cohérent, lat. cohaerens, -ntis.
2. [MDA2] coerent, ~ă a [At: LM / V: cohe~, (nob; înv) conhe~ / P: co-e~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr cohérent] 1 Care se compune din elemente strâns legate (și armonizate) între ele Si: coeziv (1), închegat. 2 (Fiz; d. unde) Care are aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp Si: coeziv (2). 3 Alcătuit din elemente strâns legate între ele, care se succed în mod logic. 4-5 (Pex) Care (se) exprimă clar și logic.
3. [CADE] * COERENT adj. Legat, unit, strîns, care nu se poate despărți cu ușurință: materii ~e [fr. cohérent].
4. [DEX '98] COERENT, -Ă, coerenți, -te, adj. 1. Care se compune din elemente strâns legate (și armonizate) între ele; închegat. 2. (Fiz.; despre unde) Care are aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [Var.: coherent, -ă adj.] – Din fr. cohérent, lat. cohaerens, -ntis.
5. [DLRLC] COERENT, -Ă, coerenți, -te, adj. Ale cărui elemente constitutive au o legătură strînsă între ele; închegat. Dialectica privește natura ca un tot unit, coerent. ◊ Fig. Gîndire coerentă. – Variantă: coherent, -ă adj.
6. [DLRM] COERENT, -Ă, coerenți, -te, adj. Ale cărui elemente constitutive sînt strîns legate între ele ; închegat. [Var. : coherent, -ă adj.] – Fr. cohérent (lat. lit. cohaerens, -ntis).
7. [DN] COERENT, -Ă adj. Constituit din părți care sunt strîns legate între ele și se succedă în mod logic; strîns, închegat, unit; coeziv. [Pron. co-e-, var. coherent, -ă adj. / cf. fr. cohérent, lat. cohaerens].
8. [MDN '00] COERENT, -Ă adj. 1. constituit din părți care sunt strâns, logic legate între ele; închegat, unitar; coeziv. 2. (fiz.; despre unde) care are aceeași lungime de undă și diferență de fază constantă în timp. (< fr. cohérent, lat. cohaerens)
9. [Șăineanu, ed. VI] coerent a. se zice de diferite părți dintr’un tot, cari sunt legate între ele.
10. [Scriban] *coerént, -ă adj. (lat. coháerens, -éntis. V. ad- și in-erent, ezit). Care are legătură: raționament coerent în toate părțile luĭ. – Și coh-.
11. [DEX '09] COHERENT, -Ă adj. v. coerent.
12. [MDA2] coherent, ~ă a vz coerent
13. [MDA2] conherent, ~ă a vz coerent
14. [DLRM] COHERENT, -Ă adj. v. coerent.
15. [DN] COHERENT, -Ă adj. v. coerent.
16. [DOOM 3] +coerent2 adv.
17. [DOOM 3] coerent1 adj. m., pl. coerenți; f. coerentă, pl. coerente
18. [DOOM 2] coerent adj. m., pl. coerenți; f. coerentă, pl. coerente
19. [MDO] coerent
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL