1. [Șăineanu, ed. VI] Codreni m. pl. (Tigheciului), corp de 1200 călăreți moldoveni cari locuiau un codru dincolo de Prut, despre hotarul Tătarilor din Bugeag; vitejia lor era proverbială; 2. locuitori din Codrul Banatului («cinci Codreni bat pe zece Moldoveni»).
2. [DEX '09] CODREAN, -Ă, codreni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S. m. și f. Pădurean. – Codru + suf. -ean.
3. [MDA2] codrean, ~ă [At: LET. II, 31/32 / Pl: ~eni, ~ene / E: codru + -ean] 1-2 a (Rar) De (sau din) codru (1) Si: pădurean, codresc (1-2). 3 smf Locuitor al unei regiuni de codri (1). 4 smf Persoană care trăiește pe lângă codri (1) Si: (pop) codreț (2). 5 (Mtp; îc) Codreana-Sânziana Cosânzeana. 6 sm Păzitor de păduri Si: pădurar, gornic. 7 sm (Înv; Mol) Oștean recrutat din regiunea „Codrul Tigheciului”.
4. [CADE] CODREAN adj. și sm., CODREANCĂ (pl. -ence) sf. De codru, care locuește prin munții păduroși: în aripa stîngă puse... pe Codreni, porecliți și pieptul țării (ISP.).
5. [DLRLC] CODREAN, -Ă, codreni, -e, adj. (Rar) De (sau din) codru. Ca o tînără crăiasă De prin culmile codrene, Treci prin verzile păduri. NECULUȚĂ, Ț. D. 79. Colo unde plaiul se face mai codrean, Stoian îi iese-n cale, bătrînul hoț Stoian. COȘBUC, P. II 95. ◊ Fig. Se-ntoarce în codreana-i noapte tînărul voinic. EMINESCU, L. P. 129. ♦ (Substantivat) Persoană care trăiește pe lîngă codri; pădurean. Un codrean cu fruntea naltă Vine... hăulind. ALECSANDRI, P. III 401.
6. [DLRM] CODREAN, -Ă, codreni, -e, adj. (Rar) Care ține de codru, privitor la codru ; din codru. ♦ (Substantivat) Persoană care trăiește în regiuni păduroase ; pădurean. – Din codru + suf. -ean.
7. [Șăineanu, ed. VI] codrean a. de codru: umbra dulce și codreana armonie Al.
8. [Scriban] codreán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor al codruluĭ. Pl. În vechime, un corp de 1200 de călărețĭ Moldovenĭ la codru Tighecĭuluĭ, în sudu Basarabiiĭ, ca gardă contra Tătarilor. V. tîlhar.
9. [DOOM 3] codrean (rar) (desp. co-drean) adj. m., s. m., pl. codreni; adj. f., s. f. codreană, pl. codrene
10. [DOOM 2] codrean (rar) (co-drean) adj. m., s. m., pl. codreni; adj. f., s. f. codreană, pl. codrene
11. [DAR] codrean, codreancă, s.m. și f. (reg., înv.) oștean recrutat din regiunea „Codrul Tigheciului”.
12. [DRAM 2021] codreán, -ă, codreni, -e, s.m.f., adj. 1. Persoană care face parte din populația zonei Codru sau este originară din această zonă. 2. (adj.) Care aparține Codrului, privitor la Codru sau la populația din această zonă. ■ (onom.) Codrean(u), nume de familie în jud. Maram.– Din n. top. Codru + suf. -ean.
13. [DRAM 2015] codrean, -ă, codreni, -e, s.m.f., adj. – 1. Persoană care face parte din populația zonei Codru (Țara Codrului) sau este originară din această zonă. 2. (adj.) Care aparține Codrului, privitor la Codru sau la populația din această zonă. ♦ (onom.) Codrean, Codreanu, Codrenu, nume de familie (180 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Codru + suf. -ean.
14. [DRAM] codrean, -i, s.n. – Locuitor din zona Codru. – Din Codru + -ean.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL