1. [DEX '09] CODREAN, -Ă, codreni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S. m. și f. Pădurean. – Codru + suf. -ean.
2. [MDA2] codrean, ~ă [At: LET. II, 31/32 / Pl: ~eni, ~ene / E: codru + -ean] 1-2 a (Rar) De (sau din) codru (1) Si: pădurean, codresc (1-2). 3 smf Locuitor al unei regiuni de codri (1). 4 smf Persoană care trăiește pe lângă codri (1) Si: (pop) codreț (2). 5 (Mtp; îc) Codreana-Sânziana Cosânzeana. 6 sm Păzitor de păduri Si: pădurar, gornic. 7 sm (Înv; Mol) Oștean recrutat din regiunea „Codrul Tigheciului”.
3. [CADE] CODREAN adj. și sm., CODREANCĂ (pl. -ence) sf. De codru, care locuește prin munții păduroși: în aripa stîngă puse... pe Codreni, porecliți și pieptul țării (ISP.).
4. [DLRLC] CODREAN, -Ă, codreni, -e, adj. (Rar) De (sau din) codru. Ca o tînără crăiasă De prin culmile codrene, Treci prin verzile păduri. NECULUȚĂ, Ț. D. 79. Colo unde plaiul se face mai codrean, Stoian îi iese-n cale, bătrînul hoț Stoian. COȘBUC, P. II 95. ◊ Fig. Se-ntoarce în codreana-i noapte tînărul voinic. EMINESCU, L. P. 129. ♦ (Substantivat) Persoană care trăiește pe lîngă codri; pădurean. Un codrean cu fruntea naltă Vine... hăulind. ALECSANDRI, P. III 401.
5. [DLRM] CODREAN, -Ă, codreni, -e, adj. (Rar) Care ține de codru, privitor la codru ; din codru. ♦ (Substantivat) Persoană care trăiește în regiuni păduroase ; pădurean. – Din codru + suf. -ean.
6. [Șăineanu, ed. VI] codrean a. de codru: umbra dulce și codreana armonie Al.
7. [Șăineanu, ed. VI] Codreni m. pl. (Tigheciului), corp de 1200 călăreți moldoveni cari locuiau un codru dincolo de Prut, despre hotarul Tătarilor din Bugeag; vitejia lor era proverbială; 2. locuitori din Codrul Banatului («cinci Codreni bat pe zece Moldoveni»).
8. [Scriban] codreán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor al codruluĭ. Pl. În vechime, un corp de 1200 de călărețĭ Moldovenĭ la codru Tighecĭuluĭ, în sudu Basarabiiĭ, ca gardă contra Tătarilor. V. tîlhar.
9. [DOOM 3] codrean (rar) (desp. co-drean) adj. m., s. m., pl. codreni; adj. f., s. f. codreană, pl. codrene
10. [DOOM 2] codrean (rar) (co-drean) adj. m., s. m., pl. codreni; adj. f., s. f. codreană, pl. codrene
11. [DE] CODREANU, Irina (1896-1985, n. București), sculptoriță română. Stabilită în Franța (1919). Elevă a lui Bourdelle și Brâncuși. Tinde spre forme epurate, sintetice, preocupată în același timp de finisarea prețioasă a materialelor („Pește”, „Cap de chinezoaică”).
12. [DE] CODREANU (ZELINSKI), Corneliu Zelea (1899-1938, n. București), om politic român. Șeful organizației legionare Garda de fier. Arestat și condamnat la închisoare în mai 1938. Împușcat în nov. același an, din ordinul regelui Carol II.
13. [DE] CODREANU, Mihai (1876-1957, n. Iași), poet român. A făcut parte din cercul „VIeții românești”. M. coresp. al Acad. (1942), prof. la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași. Sonete de inspirație peisagistică și sentimentală („Statul”). Lirică erotică, uneori elegiacă („Cîntecul deșertăciunii”, „Diafane”).
14. [DE] CODREANU, Radu (1904-1987, n. Tulcea), zoolog român. Acad. (1974), prof. univ. la București. Lucrări de zoologie a nevertebratelor („Zoologia nevertebratelor”), parazitologie comparată, evoluție, patologia insectelor și de istorie a științelor biologice.
15. [DE] CODREANU, Nicolae (cunoscut și sub numele de N. Zubcu-Codreanu) (1852-1878, n. Nisporeni, Basarabia), militant socialist român. Medic. A făcut parte din conducerea cercului revoluționar secret din București. A organizat apariția ziarului „Socialistul” (1877) și a luat parte la Războiul de Independență (1877-1878) ca medic voluntar.
16. [Onomastic] Codr/e, -ea, -eanu, -escu, -eș v. Codru 2, 3.
17. [DAR] codrean, codreancă, s.m. și f. (reg., înv.) oștean recrutat din regiunea „Codrul Tigheciului”.
18. [DRAM 2021] codreán, -ă, codreni, -e, s.m.f., adj. 1. Persoană care face parte din populația zonei Codru sau este originară din această zonă. 2. (adj.) Care aparține Codrului, privitor la Codru sau la populația din această zonă. ■ (onom.) Codrean(u), nume de familie în jud. Maram.– Din n. top. Codru + suf. -ean.
19. [DRAM 2015] codrean, -ă, codreni, -e, s.m.f., adj. – 1. Persoană care face parte din populația zonei Codru (Țara Codrului) sau este originară din această zonă. 2. (adj.) Care aparține Codrului, privitor la Codru sau la populația din această zonă. ♦ (onom.) Codrean, Codreanu, Codrenu, nume de familie (180 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Codru + suf. -ean.
20. [DRAM] codrean, -i, s.n. – Locuitor din zona Codru. – Din Codru + -ean.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL