1. [DEX '09] CODIȚĂ, codițe, s. f. 1. Diminutiv al lui coadă. ♦ Semn grafic care intră în alcătuirea unor litere. 2. Fig. Om lipsit de caracter și de personalitate, care servește ca unealtă cuiva; codoș (2). 3. (În legătură cu o știre, un zvon) Adaos, înfloritură, exagerare. – Coadă + suf. -iță.
2. [MDA2] codiță sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 195/16 / Pl: ~țe / E: coadă + -iță] 1-2 (Șhp) Coadă (1) (mică) Si: codișcă (1-2), codișoară (1-2), coduță (1-2). 3 Semn grafic care intră în alcătuirea unor litere. 4 (Fig) Om lipsit de caracter și de personalitate, care servește ca unealtă cuiva Si: (rar) codoș2, acolit, cirac. 5 (D. o știre, un zvon) Exagerare. 6 (Îe) Cel cu ~ Dracul. 7 (Îs) ~ de vită Vită slabă. 8 (Bot; reg; îc) ~ța-mielului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 9 (Bot; reg; îc) ~ța-păunului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 10 (La plante) Coadă (63). 11 (La obiecte și instrumente) Coadă (63). 12 Anexă (fără valoare) Si: apendice. 13 (Spc) Sedilă Cf coadă. 14 (Fig; fam) Copil mic care se ține de fusta mamei. 15 (Înv; îe) A afla o ~ cuiva A-i găsi cusururi.
3. [CADE] CODIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 dim. COADĂ: riști ... viitorul fetiței frumoase cu codițele pe spate (BR.-VN.) ¶ 2 Ceea ce se atîrnă la coadă, ceea ce se adaugă la urmă: acea ~ s’a agățat ca scaietele de numele său (I.-GH.) ¶ 3 Semn grafic, în formă de virgulă, ce se pune sub literele s și t spre a le modifica în ș și ț ¶ 4 Ⓕ F Cusur, defect.
4. [DLRLC] CODIȚĂ, codițe, s. f. I. Diminutiv al lui coadă. 1. v. coadă (1). S-a pus el... luntre și punte, ca să-și vîre codița cea bîrligată undeva, dar; degeaba i-a fost. CREANGĂ, P. 144. Găseam cîte-o codiță de pește și mîneam cu jind. ȘEZ. VI 141. Cucule... Netezește-ți codița, Ca și mîndra cosița! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 400. 2. v. coadă (3). Era o tăcere nesfîrșită pretutindeni; abia se clinteau tremurînd, ici-colo, în marginea poienilor, frunzele de plop pe codițele lor lungi și subțiri. SADOVEANU, O. IV 484. 3. v. coadă (2). Cînd a veni sîmbăta Leagă de codița ta Un fir galbin de mătasă Și mi-l scoate pe fereastă. ALECSANDRI, P. P. 362. II. Fig. 1. Om lipsit de caracter și de personalitate, care este unealta cuiva, lucrează după directivele și pentru interesele aceluia, îi face jocul. Monitorul era un lingău, codiță de-a lui Isaia. CONTEMPORANUL, VII 389. 2. (În legătură cu o știre, un zvon) Adaos, înfloritură, exagerare. Vedea cum una fuge la alta, cum își spun întîmplarea, cum fiecare îi pune cîte-o codiță, cîte-un cornuleț. SLAVICI, N. I 112.
5. [DLRM] CODIȚĂ, codițe, s. f. 1. Diminutiv al lui coadă. 2. Fig. Om lipsit de caracter și de personalitate, care lucrează ca unealtă a altcuiva. ♦ (În legătură cu o știre, un zvon) Adaos, înfloritură, exagerare.
6. [Șăineanu, ed. VI] codiță f. 1. coadă mică împletită; 2. semn grafic subscris spre a indica modificarea consoanelor: ș, ț; 3. fig. și fam. cusur, defect.
7. [Scriban] codíță f., pl. e. Coadă mică. Cedilă. Fig. Defect, parte slabă. Persoană ĭubită în secret: avea și el o codiță pin sat.
8. [DOOM 3] codiță s. f., g.-d. art. codiței; pl. codițe
9. [DOOM 2] codiță s. f., g.-d. art. codiței; pl. codițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL