1. [MDA2] codică sf vz condică
2. [CADE] ‡ CODICĂ sf. 1 ⚖️ Cod, codice ¶ 2 Condică [ngr. κώδικας].
3. [Scriban] códică, V. condică.
4. [DEX '09] CONDICĂ, condici, s. f. 1. Registru, catastif. ◊ Expr. A trece la (sau în) condică (pe cineva) = a ține minte (pe cineva) pentru a se răzbuna. 2. (Înv.) Colecție de legi, decrete etc.; cod. – Cf. ngr. kódik, acuz. kódika.
5. [MDA2] codic sn vz condică
6. [MDA2] condic sm vz condică
7. [MDA2] condică sf [At: CANTA, ap. LET. III, 177 / V: cod~, ~c / Pl: ~ici / E: ngr ϰώδιϰος] 1 Registru. 2 (Înv) Colecție de legi, decrete etc. Si: cod. 3 Volum cuprinzând însemnări cu caracter istoric. 4 (Imp) Lexicon. 5 (Înv) Carnet de socoteli Si: (înv) catastif. 6 (Pfm; îe) A trece (sau) a pune la ~ pe cineva A ține minte pe cineva pentru a se răzbuna.
8. [CADE] CONDICĂ (pl. -ci) sf. 1 Registru, carte unde se înscriu diferite acte, socoteli, etc.: condica mănăstirii; a trece în ~ ¶ 2 ⚖️ ‡ Codice: Condica lui Ipsilante [ngr.].
9. [CADE] CONDICUȚĂ (pl. -țe) sf. 1 dim. CONDICĂ ¶ 2 Cărticică de servitor prin care se constată identitatea purtătorului, locurile unde a slujit, etc.
10. [DLRLC] CONDICĂ, condici, s. f. 1. Registru, catastif. A scos o condică lungă, îngustă, a vrut să treacă ceva în condică, pe urmă și-a luat seama. PAS, Z. I 292. Cine se afla scris în condici la Hagiu, era scris pe viață la robie. SADOVEANU, M. C. 70. Egumenul le aduse o condică în care să scrie, fiecare persoană numele și dacă au fost mulțumiți sau nu. BOLINTINEANU, O. 439. Cămărașul de catastișe purta condica ostașilor. BĂLCESCU, O. I 122. ◊ Condică de prezență = registru în care salariații semnează la sosire și la plecare pentru a dovedi prezența la locul de muncă. Condică de sugestii și reclamații = registru care se găsește într-un magazin, într-o întreprindere, instituție etc. și în care cumpărătorii, solicitatorii etc. fac diverse sugestii sau reclamații în legătură cu activitatea dusă în locul de muncă respectiv. ◊ Expr. A trece la (sau în) condică (pe cineva) = a ține minte (pe cineva) în scopul de a se răzbuna. 2. (Învechit și arhaizant) Colecție de legi, decrete, ordonanțe, datini privitoare la o anumită materie; cod. Condica civilă. Condica penală. ▭ Obșteasca hotărîre statornicindu-se astfel, diecii logofeției o scriseră cu pene de gîscă în condica cea mare. SADOVEANU, Z. C. 166. Țările se dotează cu condici de legi. BĂLCESCU, O. II 22.
11. [DLRM] CONDICĂ, condici, s. f. 1. Registru, catastIf. ♦ Expr. A trece la (sau în) condică (pe cineva) = a ține minte (pe cineva) în scopul de a se răzbuna. 2. (Înv. și arh.) Colecție de legi, decrete etc. privitoare la o anumită materie; cod. – Ngr. kontikas.
12. [Șăineanu, ed. VI] condică f. 1. odinioară, codice: Condica lui Ipsilante, un extract din Vasilicale (1790), Condica lui Caragea în Muntenia (1817) și Condica lui Calimah în Moldova (1817); 2. colecțiune de acte privitoare la o mănăstire: Condica Bistriței, Tismanei; 3. azi, registru comercial, catastif. [Gr. mod. KÓNDIKAS].
13. [Scriban] cóndică și (maĭ vechĭ) códică f., pl. ĭ (ngr. kóntikas, pron. kóndikas, și kódikas, codice, d. lat. códex, códicis, codice. Sec. 18-19. Cod de legĭ: condica luĭ Ipsilanti (1796), a luĭ Calimah (1817). Azĭ. Registru. Condica neagră, registru’n care-s scrise faptele rele ale cuĭva.
14. [DOOM 3] condică s. f., g.-d. art. condicii; pl. condici
15. [DOOM 2] condică s. f., g.-d. art. condicii; pl. condici
16. [DER] condică (condici), s. f. – 1. Caiet. – 2. Registru. – 3. (Înv.) Cod, colecție de legi. – Mr. condică. Ngr. ϰώντιϰας, var. de la ϰῶδιξ (Cihac, II, 651). – Der. condicar, s. m. (conțopist; arhivar); condicuță, s. f. (carnet).
17. [Onomastic] Codică v. Constantin II A 21.
18. [DE] PRAVILNICEASCA CONDICĂ, culegere de legi întocmită în Țara Românească, în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti și intrată în vigoare în 1780. Are ca izvoare principale „Bazilicalele” și obiceiul pământului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL