1. [DLRLC] CODANĂ, codane, s. f. Fetișcană. O codană de vreo treisprezece-paisprezece ani, care se tot ițăia încoace și încolo prin mulțime, se agăță de poala sumanului lui Dima. GALAN, Z. R. 32. Doamna Rainu i-a zîmbit cu sfială, întocmai ca o codană de la Păstrăvem. SADOVEANU, N. F. 174. Zăreau jucîndu-se codanele limbute, adunate toate la un loc sau purtînd pe umăr, cu umblet legănat, cobilița cu două donițe. ODOBESCU, S. III 570. ◊ (Adjectival) Mîndra mea-i fată codană, Jucăușă ca o mreană, Cu părul făcut cosiță, Lins ca solzii de lostriță. CORBEA, A. 31.
2. [DLRM] CODANĂ, codane, s. f. Fetișcană. – Din coadă + suf. -ană.
3. [DEX '09] CODAN, -Ă, codani, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Fată tânără (cu cozi). 2. Adj. (Pop., rar; despre animale) Care are coadă (lungă și stufoasă). – Coadă + suf. -an.
4. [MDA2] codan, ~ă [At: RUSSO, S. 21 / V: coad~ sf / Pl: ~i, ~e / E: coadă + -an] 1-2 smf, a (Animal) cu coada lungă Si: codat3 (1-2). 3 a Din coadă Si: codaș (2). 4 a (Nob) Final. 5 sm (Ent) Vierme care se face în slănina stricată Si: codat. 6 sm Diavol. 7 sf Fată intrată de curând în rândul fetelor mari, neieșită încă la horă, dar destul de mare ca să-și împletească părul în cozi, nu în cosițe, ca fetele mici Si: codancă (2). 8 sm Tânăr cioban. 9 sf (Bot, reg, îf coadană) Coada-cocoșului (Polyganatum latifolium).
5. [CADE] CODAN I. adj. Cu coada lungă: vînatul cel domnesc la vulpile ~e (ALECS.) . II. CODANĂ (pl. -ne) sf. Fată intrată de curînd în rîndul fetelor mari, fetișcană: fîntîna... la care vin cu cofițele în mînă copiii și codanele (IRG.).
6. [CADE] CODĂNACĂ (pl. -ce), CODĂNCUȚĂ (pl. -țe) sf. dim. CODANĂ: codănacele și babele sînt mai pătrunzătoare (JIP.); două surori, una mai mare. fată ’n gîțe, da una sub dînsa codăncuță (VOR.).
7. [CADE] CODĂNICĂ (pl. -nele), CODĂNIȚĂ (pl. -țe) sf. dim. CODANĂ: pe această codănică de fată o numiră Pandora (ISP.); era o codăniță sfioasă acu un an (SAD.).
8. [DEX '98] CODAN, -Ă, codani, -e, s. f., adj. 1. S. f. Fată tânără (cu cozi). 2. Adj. (Rar; despre animale) Care are coadă (lungă și stufoasă). – Coadă + suf. -an.
9. [DLRLC] CODAN, -Ă, codani, -e, adj. (Despre animale) Codat. Căci e vînatul cel domnesc La urși cu negre blane, La lupi ce-n fugă clănțănesc, La vulpile codane. ALECSANDRI, P. III 139. ◊ (Substantivat) Cumătră codană (= vulpea) fugea înapoi. SADOVEANU, P. M. 44. Numai Dinu Potop, înaintea tuturor își sîngeră codanul ( = calul codan), jucînd pe spinarea lui ca un stîlp negru. DELAVRANCEA, S. 203.
10. [DLRM] CODAN, -Ă, codani, -e, adj. (Despre animale, adesea substantivat) Codat (1). – Din coadă + suf. -ană.
11. [Șăineanu, ed. VI] codan a. 1. la coadă, cel din urmă; 2. cu coada lungă: vânatul cel domnesc la vulpile codane AL.
12. [Scriban] codán, -ă adj. (d. coadă). Fam. Cu coada mare: vulpea codană. S. f. (din godană supt infl. luĭ codan). Fată care începe a intra în horă. V. godănacă.
13. [DOOM 2] codană (pop.) s. f., g.-d. art. codanei; pl. codane
14. [DOOM 3] codan (pop., rar) adj. m., s. m., pl. codani; adj. f., s. f. codană, pl. codane
15. [DOOM 2] !codan (pop., rar) adj. m., pl. codani; f. codană, pl. codane
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL