1. [DEX '09] COCOȘNEAȚĂ, cocoșnețe, s. f. (Ir.) Femeie cu pretenții, dar ridicolă prin purtări și îmbrăcăminte. – Contaminare între cocoană (sau coconiță) și fâșneață.
2. [MDA2] cocoșneață sf [At: JIPESCU, O. 106 / V: cocojn~, cocon~, coconi~ / Pl: ~ețe / E: pren cucoană (sau coconiță) și fâșneață] (Iuz; irn) Femeie cu pretenții, dar ridicolă prin purtări și îmbrăcăminte.
3. [CADE] COCOȘNEAȚĂ (pl. -nețe) sf. Ⓟ Termen de dispreț în loc de cocoană: de-o fi să-ți vorbesc..., de cîteva cocoșnețe... negustorite ajunse, Ie plîngi de milă (JIP.).
4. [DEX '98] COCOȘNEAȚĂ, cocoșnețe, s. f. (Ir.) Femeie cu pretenții, dar ridicolă prin purtări și îmbrăcăminte. – Probabil contaminare între cocoană (sau coconiță) și fâșneață.
5. [DLRLC] COCOȘNEAȚĂ, cocoșnețe, s. f. (Ieșit din uz; ironic) Femeie ridicolă prin purtări, gesturi și îmbrăcăminte. Ce, stăpîna Chivei e o cocoșneață oarecare, să pornească la piață cu sluga după ea? PAS, L. 1 89. La noi s-aduna zilnic un guraliv sobor: cocoșnețe... preotese, moașe. M. I. CARAGIALE, C. 75.
6. [DLRM] COCOȘNEAȚĂ, cocoșnețe, s. f. (Ir.) Femeie ridicolă prin purtări, gesturi și îmbrăcăminte. – Din cocoană + suf. -eață (influențată de cocoș).
7. [Șăineanu, ed. VI] cocoșneață f. fam. cocoană (ironic), mai ales dela țară. [Alterațiune din cocoană sub influența lui cocoși].
8. [Scriban] cocoșneáță f., pl. ețe (d. cocoană). Fam. Iron. Mitocancă care-șĭ dă aere de cocoană.
9. [MDA2] cocojneață sf vz cocoșneață
10. [MDA2] coconeață sf vz cocoșneață
11. [MDA2] cocorneață sf vz cocoșneață
12. [DOOM 3] cocoșneață s. f., g.-d. art. cocoșneței; pl. cocoșnețe
13. [DOOM 2] cocoșneață s. f., g.-d. art. cocoșneței; pl. cocoșnețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL