1. [DEX '09] COCONIȚĂ s. f. v. cuconiță.
2. [MDA2] coconiță sf vz cuconiță
3. [CADE] COCONIȚĂ. CUCONIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 dim. COCOANĂ ¶ 2 Cocoană tînără, domnișoară ¶ 3 Maram. Oaș. Fetiță ¶ 4 Olten. 🐦 = STICLETE.
4. [DLRM] COCONIȚĂ s. f. v. cuconiță.
5. [Scriban] coconíță f., pl. e (d. cocoană, ca și ngr. kokkonitsa). Fam. Cocoană tînără. Domnișoară. – Maĭ fam. coniță. – În est cu-.
6. [DEX '09] CONIȚĂ s. f. v. cuconiță.
7. [DEX '09] CUCONIȚĂ, cuconițe, s. f. Diminutiv al lui cucoană (1). [Var.: coconiță, coniță s. f.] – Cucoană + suf. -iță.
8. [MDA2] coniță1 sf vz cuconiță
9. [MDA2] cuconiță sf [At: DA / V: coc~ / Pl: ~țe / E: cucoană + -iță] 1-2 (Șhp) Cucoană (6) (tânără).
10. [CADE] CONIȚĂ (pl. -țe) sf. = COCONIȚĂ: la trei luni după moartea fetei, s’a dus și conița (GRL.).
11. [DLRLC] CUCONIȚĂ, cuconițe, s. f. (Și în forma coconiță sau prescurtat, familiar, coniță; pe cale de dispariție) Diminutiv al lui cucoană. 1. v. cucoană (1). Coniță!... Veniți aici la lumină. SEBASTIAN, T. 245. Coconiță... dumneata ai luat un capriț drept amor. NEGRUZZI, S. I 25. 2. v. cucoană (2). Aflînd că boierul nu este acasă și văzînd pe cuconița într-un cerdac... – începură să se jeluiască la dînsa. ISPIRESCU, L. 180. Coniță-mare = cucoană-mare. Spuneați că vă duceți mîine la ceai la conița-mare. CAMIL PETRESCU, T. II 138. – Variante: coniță, coconiță s. f.
12. [DLRM] CUCONIȚĂ, cuconițe, s. f. Diminutiv al lui cucoană. [Var.: coconiță, coniță s. f.]
13. [Șăineanu, ed. VI] coconită f. cocoană tânără, titlu de onoare dat tinerelor fete de burghezi sau de nobili.
14. [Scriban] coníță, V. coconiță.
15. [DOOM 3] cuconiță s. f., g.-d. art. cuconiței; pl. cuconițe
16. [DOOM 2] cuconiță s. f., g.-d. art. cuconiței; pl. cuconițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL