1. [DEX '09] COCOLOȘ, cocoloașe, s. n. Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică; bulgăre, boț1, ghemotoc. ♦ Bulgăre mic și compact de făină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. [Pl. și: (m.) cocoloși] – Formație onomatopeică.
2. [MDA2] cocoloș sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~oașă sf, gogo~, gogoliu sm / Pl: ~oașe, (rar) ~uri, ~i / E: pbl fo] 1 Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică Si: boț1, bulgăre, bulz, ghemotoc, gogoloi, mototol. 2 Bulgăre mic și compact de faină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. 3 (Spc) Cocoloș (1) făcut din două bucăți de mămăligă caldă, între care se bagă brânză sau urdă Si: boț, dodoc. 4 (Pex) Cocoloș (1) de cârpe, de hârtie întrebuințat ca dop. 5 (Bot; reg; pan) Cartof (1). 6 (Bot; reg) Știulete necurățat de boabe. 7 Umflătură.
3. [CADE] COCOLOȘ sm. și (pl. -oașe) sn. 1 Ori-ce materie (hîrtie, cîrpă. pămînt, zăpadă, brînzâ, etc.) făcută mototol, strînsă ghem; bulgăre (Mold. „boț”): ~ de hîrtie, de ceară; e mare păcat de cel ce pune ~ de brînză pe jăratec (GOR.) ¶ 2 🍽 Bulgăre ce se formează în mămăligă, cînd nu-i fiartă de ajuns sau nu s’a amestecat bine (Mold. „buburuză”): cîți ~i sînt în mămăliga dintîiu, atîția cumnați ai să ai (GOR.) ¶ 3 🍽 Mămăligă făcută dintr’un bulgăre de brînză învelit cu mămăligă și pus să se coacă (MAN.) ¶ 4 Pr. ext. Umflătură, nod: omul cel strîmb, cu două cocoloașe în frunte (DEM.) ¶ 5 Ștulete de porumb necurățat de boabe: din tot pogonul... patru banițe porumb bătut sau opt ~i (LEG.-CAR.).
4. [DEX '98] COCOLOȘ, cocoloașe, s. n. Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică; bulgăre, boț1, ghemotoc. ♦ Bulgăre mic și compact de faină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. [Pl. și: (m.) cocoloși] – Probabil formație onomatopeică.
5. [DLRLC] COCOLOȘ, cocoloașe, s. n. 1. Bucată dintr-o substanță (moale sau comprimabilă) căreia i s-a dat o formă aproape sferică; boț, bulgăr, mototol, ghemotoc.- Se zbenguiau... aruncîndu-și cocoloașe de hîrtie. PAS, Z. I 266. Frămintă cocoloașe de pîine. C. PETRESCU, C. V. 65. Marioara tăcea și pufnea din cînd în cînd spre Titu și-l bombarda cu cocoloașe de pîine. REBREANU, R. I 27. De capătul sforii leagă un cocoloș bun de alviță. ȘEZ. I 91. 2. Bulz făcut din două bucăți de mămăligă caldă, între care se pune brînză sau urdă și căruia i se dă o formă rotundă; boț, urs. 3. Bulgăre mic de făină, de mălai, de griș etc. care rămîne mai tare într-o mîncare care nu a fost bine amestecată sau fiartă. Mămăligă cu cocoloașe. – Pl. și: (s. m.) cocoloși. – Variantă: cocoloașă (SLAVICI, N. I 258) s. f.
6. [DLRM] COCOLOȘ, cocoloașe, s. n. 1. Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică; bulgăre, boț, ghemotoc. ♦ Bulgăre mic de făină, de mălai etc. rămas întărit și nefiert într-o mîncare care nu a fost bine amestecată. 2. Bulz.
7. [Șăineanu, ed. VI] cocoloș n. 1. ceva rotund și ghemuit: cocoloș de ceară, de zăpadă; 2. brânză înfășurată în mămăligă și coaptă pe cărbuni; 3. Mold. porumb necurățat. [Tras dintr’un primitiv coc sau gog, care exprimă o masă rotunjită și care e reprezentat românește, în afară de cocoloș sau gogoloș, de cocoașă și gogoașă, de gogon (cu derivatele gogonat, gogoneț)].
8. [Scriban] cocolóș (vest) și gogolóș (est) m. și n., pl. oașe (din răd. coco și gogo ca’n cocă, cocolan, cocolesc, cocoașă, gogoașă, goagă, care e rudă cu boboc, buburuz ș.a.). Bulz, boț, mototol (de zăpadă, de pîne, de hîrtie): copiiĭ se bat cu cocoloșĭ de zăpadă. Buburuz rămas neamestecat în mămăliga răŭ preparată: mămăligă cu cocoloșĭ. Bulz de mămăligă ferbinte umplu cu brînză de burduf (V. urs). Chist sebaceŭ. Vest. Rar. Ștulete. A face cocoloș, a cocoloși, a mușamaliza. – În est și totolóș (Șez. 7, 75) și gogoloț.[1]
9. [MDA2] cocoloașă sf vz cocoloș
10. [MDA2] cocoloațe sfp vz cocoloș
11. [DLRLC] COCOLOAȘĂ s. f. v. cocoloș.
12. [Scriban] totolóț, V. cocoloș.
13. [DOOM 3] !cocoloș s. n., pl. cocoloașe
14. [DOOM 2] cocoloș s. n. / s. m., pl. cocoloașe/cocoloși
15. [IVO-III] cocoloș, -și.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL