1. [MDA2] cocolire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cocoli] 1-2 (Îrg) Frământare și coacere de colaci pentru slujbele bisericești (sărbători, morți etc.) Si: cocolit1 (1-2), cocolitură (1-2). 3 (Pfm) Înfofolire. 4 (Pfm) Îngrijire exagerată acordată cuiva Si: răsfățare, alintare, cocolit1 (4), cocolitură (4), (îrg) mădărire. 5 Complacere în alintări Si: alintare, cocolit1 (5), cocolitură (5).
2. [DEX '09] COCOLI, cocolesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) 1. A îmbrăca cu multe haine groase; a înfofoli. 2. A îngriji pe cineva în mod exagerat. ♦ Refl. A se complăcea în alintări; a se alinta. – Et. nec.
3. [MDA2] cocăli v vz cocoli
4. [MDA2] cocoli [At: CREANGĂ, GL. / V: ~căli, gogo~, guguli / E: ns cf mg kokonya „mâncăruri pentreu sărbătorile Paștilor (colaci, ouă, șuncă etc.)”] 1-2 vt (Reg) A frământa și a coace colaci pentru slujbele bisericești (sărbători, morți etc.). 3-4 vtr (Pfm) A (se) înfofoli. 5 vt (Pfm) A îngriji pe cineva în mod exagerat Si: a răsfăța, a alinta, a mădări. 6 vr A se complăcea în alintări Si: a se alinta.
5. [MDA2] gogoli v vz cocoli
6. [CADE] COCOLI (-olesc) vb. tr. și refl. A (se) desmierda, a (se) alinta, a (se) răsfăța: nu cumva ai vrea să-l bag în sîn și să-l cocolesc? (ALECS.); Drăgan... se cocolea în atîtea priviri drăgăstoase (DLVR.).
7. [CADE] COCOLOȘI (-oșesc) I. vb. tr. 1 A face un cocoloș ¶ 2 A face ghem, a ghemui: goală pușcă. își cocoloșește gleznele supt o pătură murdară (DLVR.) ¶ 3 A mototoli (Mold. „a boți”): a cocoloșit cele patru bucăți (de hîrtie) în palmă (SLV.) ¶ 4 A înfășură în multe cîrpe, legături, etc.: cu picioarele și cu mînile cocoloșite în flanele (I.-GH.) ¶ 5 = COCOLI: cele cîteva oițe pe care le îngrijeau și le cocoloșeau ca pe niște copii răsfățați (LUNG.) ¶ 6 Ⓕ A face mușama, a se ascunde o greșală sau o faptă neiertată, de către cei ce ar trebui s’o pedepsească: am căutat să cocoloșesc lucrurile (D.-ZAMF.). II. vb. refl. A se face cocoloș, a se strînge ghem, a se ghemui: Hagiul, cocoloșit într’un colț al patului (DLVR.).
8. [CADE] ❍ GOGOLI (-olesc) vb. tr. Trans. Maram. Bucov. A cocoli, a giuguli, a alinta: începu a se drăgosti cu fata, a o prinde, a o ~ (RET.).
9. [DEX '98] COCOLI, cocolesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) 1. A înfofoli. 2. A îngriji pe cineva în mod exagerat. ♦ Refl. A se complăcea în alintări; a se alinta. – Et. nec.
10. [DLRLC] COCOLI, cocolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A îmbrăca, a înfășură bine în haine groase, a înfofoli. Cocolit în blană, îi făcu semn amical cu mîna. C. PETRESCU, C. V. 156. 2. A îngriji (pe cineva) în mod exagerat; a răsfăța, a alinta, a cocoloși. V. menaja. Coana Săftica o lua [pe fetiță] la ea acasă, o cocolea toată ziua, nu se mai putea despărți de ea. VLAHUȚĂ, O. AL. II 169. Codoșca de babă gemea sub talpa iadului și numai motanul ei din ceea lume îi plîngea de milă, pentru că l-a cocolit așa de bine. CREANGĂ, P. 179. Ei! ba nu cumva ai vra să-l bag în sîn și să-l cocolesc! ALECSANDRI, T. 600. ♦ Refl. A se complăcea în alintări, a se răsfăța, a se alinta. Se simțea în lauda lumii; se cocolea în atîtea priviri drăgăstoase. DELAVRANCEA, S. 56. – Variantă: gogoli (SBIERA, P. 241) vb. IV.
11. [DLRLC] GOGOLI vb. IV v. cocoli.
12. [DLRM] COCOLI, cocolesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmbrăca în haine groase; a înfofoli. 2. A îngriji pe cineva în mod exagerat; a răsfăța, a cocoloși (2). ♦ Refl. A se complăcea în alintări; a se alinta.
13. [Șăineanu, ed. VI] cocolì v. a răsfăța, a răsgăia: l’a cocolit așa de bine CR. [Termen din graiul copiilor, ca și variantele gogoli (Tr.) sau guguli (Moid.)].
14. [Șăineanu, ed. VI] gogolì v. V. cocolì.
15. [Șăineanu, ed. VI] gugulì v. Mold. V. cocolì.
16. [Scriban] cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc.
17. [Scriban] gogolésc, V. cocolesc.
18. [Scriban] gugulésc, V. cocolesc.
19. [DOOM 3] cocoli (a ~) (a răsfăța) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocolesc, 3 sg. cocolește, imperf. 1 cocoleam; conj. prez. 1 sg. să cocolesc, 3 să cocolească
20. [DOOM 2] cocoli (a ~) (a alinta) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocolesc, imperf. 3 sg. cocolea; conj. prez. 3 să cocolească
21. [DRAM 2015] gogoli, gogolesc, vb. tranz. – A desmierda, a mângâia (Papahagi, 1925): „Șohan nu m-ai gogolit” (Papahagi, 1925: 227; Săcel). – Var. a lui cocoli „înfofoli” (Șăineanu, Scriban, MDA).
22. [DRAM] gogoli, gogolesc, vb. tranz. – A desmierda, a mângâia (Papahagi 1925). – Din cocoloși.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL