1. [MDA2] cocearlă sf [At: IZVORAȘUL V, 1 / E: ctm vsl коуче „câine” cotarlă] Cățel alb.
2. [Scriban] coceárlă, V. cotárlă.
3. [MDA2] cotarlă sf [At: ALECSANDRI, T. 657 / Pl: ~le / E: ns cf cotei] 1 (Reg) Pisică. 2 (Prt) Câine. 3 (Prt) Javră. 4 (Fig) Copil neastâmpărat. 5 (Fig) Om bătrân și rău.
4. [Scriban] cotárlă (sud, est) și cotîrlă (est) f., pl. e (d. ung. kutya, cîne, cu sufixu -arlă, -îrlă; rut. kotîúga, cîne. V. coteĭ, cotoĭ, cucĭu, șarlă. Cp. și Dic. Altgerm. 41). Javră, potaĭe, cîne prost orĭ urît. – În Trans. cocearlă, pl. erle (Izv. Sept. 1923, 22). În Ĭal. și jarlă.
5. [DAR] cocearlă, cocearle, s.f. (reg.) cățel alb.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL