1. [DEX '09] COCĂTOR, -OARE, cocători, -oare, s. m. și f. Persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine. – Coace + suf. -ător.
2. [MDA2] cocător, ~oare [At: PALIA (1582), 162/8 / V: (1-2) (înv) ~riu sm / Pl: ~i, ~oare / E: coace + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care coace ceva. 3 sm Muncitor care se ocupă cu coacerea materialelor de construcție. 4 sn Despărțitură a cuptorului de casă, în care se coace pâinea. 5 smf Persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine
3. [DLRLC] COCĂTOR, -OARE, cocători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor sau muncitoare care, într-o fabrică de pîine, se ocupă cu prepararea aluatului și supravegherea coptului. Meșteri cocători. 2. Lucrător care se ocupă cu coacerea materialelor de construcție. Folosind din plin capacitatea cuptorului, cocătorii au dat într-o zi 5 tone clincher peste program.
4. [DLRM] COCĂTOR, -OARE, cocători, -oare, s. m. și f. Persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pîine. – Din coc + suf. -ător.
5. [MDA2] cocătoriu sm vz cocător
6. [DOOM 3] cocător1 adj. m. (rar), s. m. (înv.), pl. cocători; adj. f., s. f. sg. și pl. cocătoare
7. [DOOM 3] cocător2 (cuptor) (reg.) s. n., pl. cocătoare
8. [DOOM 2] cocător adj. m., s. m., pl. cocători; adj. f., s. f. sg. și pl. cocătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL