1. [DEX '09] COCÂRJAT, -Ă, cocârjați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Îndoit, adus de spate; gârbovit. 2. (Despre nas sau cioc) Coroiat, încovoiat. [Var.: cocârjit, -ă adj.] – V. cocârja.
2. [MDA2] cocârjat2, ~ă a [At: PAMFILE, J. III, ap. DA / Pl: ~ați, ~e / E: cocârja] 1 Încovoiat. 2 (Spc; d. nas) Acvilin. 3 (Spc; d. unghii) Cu vârful îndoit, ca ghearele Si: cocârjit1 (3).
3. [MDA2] cocârjat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cocârja] 1-2 Cocârjare (1-2).
4. [Șăineanu, ed. VI] cocârjat a. recurbat: nas cocârjat OD. [Compromis între coacă și cârjă, lit. îndoit în formă de cârjă].
5. [DEX '09] COCÂRJA, cocârjez, vb. I. Refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [Var.: cocârji vb. IV] – Probabil din cârjă (sub influența lui cocoșa, încovoia).
6. [DEX '09] COCÂRJI vb. IV v. cocârja.
7. [DEX '09] COCÂRJIT, -Ă adj. v. cocârjat.
8. [MDA2] cocărja v vz cocârja
9. [MDA2] cocârda v vz cocârja
10. [MDA2] cocârja vtr [At: JIPESCU, O. 67 / V: cocăr~, ~rda / Pzi: ~jez / E: pbl cocoșa + cârjă] 1-4 A (se) îndoi (de spate) Si: a se cocârji.
11. [MDA2] cocârji vtr [At: DA / Pzi: ~esc / E: cocârja css] 1-4 (Pfm) A (se) cocârja (1-4).
12. [CADE] COCÎRJAT adj. 1 Încovoiat (vorb. în spec. de cioc sau de nas): nasul ~ și prăvălit la vale ca un plisc de bufniță (VLAH.) ¶ 2 Gîrbov(it): o babă mărunțică și cocîrjată de bătrînețe (ODOB.) [cocîrlat + cîrjă].
13. [CADE] COCÎRLAT adj. COCÎRJAT [cocîrlă].
14. [DLRLC] COCÎRJA, cocîrjez, vb. I. Refl. A se îndoi, a se încovoia, a se gîrbovi. (În forma cocîrji) împlinise șaizect de ani, dar se imțea încă zdravănă, măcar că i se cocîrjise puțin spinarea. REBREANU, R. I 150. – Variantă: cocîrji vb. IV.
15. [DLRLC] COCÎRJAT, -Ă, cocîrjați, -te, adj. 1. Îndoit de spate, încovoiat, gîrbovit. Plecase, lăsîndu-mă cocîrjat sub grinzi. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 221. Pandele se arătă spelb și slab... înalt și cocîrjat. MACEDONSKI, O. III 49. 2. (Despre nas) Coroiat, încovoiat. Nasul cocîrjat și prăvălit la vale ca un plisc de bufniță. VLAHUȚĂ, N. 125. Marcus poartă o cocoașă în spate și alta în piept, și un nas mare și cocîrjat. ODOBESCU, S. I 43. – Variante: cocîrjit, -ă (STANCU, D. 92, REBREANU, R. II 34), încocîrjat, -ă (CAMIL PETRESCU, U. N. 374) adj.
16. [DLRLC] COCÎRJI vb. IV v. cocîrja.
17. [DLRLC] COCÎRJIT, -Ă adj. v. cocîrjat.
18. [DLRLC] ÎNCOCÎRJAT, -Ă adj. v. cocîrjat.
19. [DLRM] COCÎRJA, cocîrjez, vb. I. Refl. A se îndoi de spate; a se gîrbovi. [Var.: cocîrj'i vb. IV] – Din co- (de la unele verbe: covoia etc.) + cîrjă.
20. [DLRM] COCîRJAT, -Ă, cocirjați, -te, adj. 1. Îndoit de spate; gîrbovit. 2. (Despre nas) Coroiat, încovoiat. [Var.: cocirjit, -ă adj.] – V. cocîrja.
21. [Scriban] cocîrjéz v. tr. (d. cîrjă, ca și ocîrjesc, cu prefixu slav co-). Fam. Încovoĭ, curbez, cîrjoĭez. V. refl. A se cocîrja de bătrîneță. Adj. Un nas cocîrjat. Și înc-. V. coroĭat.
22. [DOOM 3] cocârja (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cocârjez, 3 se cocârjează, 1 pl. ne cocârjăm; conj. prez. 1 sg. să mă cocârjez, 3 să se cocârjeze; imper. 2 sg. afirm. cocârjează-te; ger. cocârjându-mă
23. [DOOM 2] !cocârja (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cocârjează, 1 pl. ne cocârjăm; conj. prez. 3 să se cocârjeze; ger. cocârjându-se
24. [DER] cocîrja (-jesc, -it), vb. – A curba, a îndoi. – Var. încorcîrja, (în)cocîrji. Rezultat al unei contaminări al lui cîrje, cu cocoșa, coroia etc. (Pușcariu, Dacor., VIII, 109; DAR); sau mai curînd a lui cîrje (cf. cîrjoia), cu pref. expresiv co-, ca în cofleși, copleși, cotropi.
25. [DRAM 2021] cocârját, -ă, cocârjați, -te, adj. (reg.) Îndoit, încovoiat. – Din cocârja.
26. [DRAM 2021] cocârjá, cocârjesc, v.r. (reg.) A se îndoi, a se încovoia, a se strâmba. – Din cârjă cu prefixul slav -co (Scriban); probabil din cocoșa „a se îndoi” + cârjă (DER, DEX, MDA).
27. [DRAM 2015] cocârja, cocârjesc, vb. refl. – (reg.) A se îndoi, a se încovoia, a se strâmba. – Din cârjă cu prefixul slav -co (Scriban); probabil din cocoșa „a se îndoi” + cârjă (DER, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL