1. [DEX '09] COBUZ, cobuze, s. n. 1. Specie de fluier sau de caval. 2. Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta. – Din tc. kopuz, (înv.) kobuz.
2. [MDA2] cobuz sn [At: DOSOFTEI, V. S., ap. DA / V: (înv) căb~, copuz / S și: copus / Pl: ~e, ~uri / E: tc kopuz cf cobză, coboz] (Muz; înv) 1-2 Specie de fluier sau de caval Si: căpuș, căput, căpuț, topuz. 3 Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta.
3. [CADE] ‡ COBUZ (pl. -ze) sn. 🎼 Instrument cu coarde, de forma unei cobze: cînta în ~ faptele oamenilor viteji (N.-COST.) [tăt.].
4. [DLRLC] COBUZ, cobuze, s. n. (Învechit) Un fel de fluier sau caval. Dar deodată se făcu tăcere: alăutele și cobzele murmurară, iar cobuzul de os umplu de fior bolțile răsunătoare. SADOVEANU, O. I 300. Se veseleau cu cîntările cimpoaielor și cobuzelor muntenești și cu diblele lăutărești. ODOBESCU, S. I 137. Merge el cîntînd, Din cobuz sunînd, Codrii dezmierdînd Din cobuz de os, Ce sună frumos. ALECSANDRI, P. P. 62.
5. [DLRM] COBUZ, cobuze, s. n. (Înv.) Un fel de fluier sau de caval. – Tc. kopuz.
6. [Șăineanu, ed. VI] cobuz n. în vechime, un fel de cobză ce scotea sunete melancolice (și despre care pomenește poezia populară): glas de cobuz, dulce la auz POP. [Tătar KOBUZ, ghitară în formă de pară (v. cobză)].
7. [Scriban] cobúz n., pl. e și urĭ (turc. kopuz, tăt. kobuz, un fel de chitară c’o singură coardă; ngr. kubúzi, rus. kóbza, cobză, dial. kóbuz, balalaĭcă asiatică. V. cobză). Vechĭ. Un fel de cobză cu cutia cam rătundă și cu doŭă gîturĭ (vgr. kinýra. V. teorbă). – Și copúz (Bibl. 1688 și Prav. Gov.) și căbúz (Dos.). La Al. Mihu Copilu, adnotat „instrumentat oriental”.
8. [MDA2] copuz sn vz cobuz
9. [MDA2] cupus sn vz cobuz
10. [MDA2] topuz2 sn vz cobuz
11. [CADE] ‡ COPUZ = COBUZ.
12. [Scriban] copúz, V. cobuz.
13. [DOOM 3] cobuz (instrument muzical) s. n., pl. cobuze
14. [DOOM 2] cobuz (instrument muzical) s. n., pl. cobuze
15. [DTM] kobuz (cobuz), instrument cu coarde ciupite, asemănător [al-]’ûd*-ului, construit dintr-o singură piesă de lemn. Este răspândit în lumea musulmană (până în Madagascar și Malaysia); este cunoscut și sub numele de gopuz, kobyz, în Asia Centrală, unde este reprezentat în arta veche. Cobza* românească se leagă, cel puțin prin etimologia cuv., de k.
16. [DAR] cupus, cupuse, s.n. (reg.) instrument vechi cu coarde; cobuz.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL