1. [DEX '09] COBORÂTOR, -OARE, coborâtori, -oare, adj. 1. Care coboară. ♦ Înclinat. 2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). – Coborî + suf. -tor.
2. [MDA2] coborâtor, ~oare [At: URICARIUL XX / V: (înv) pog~, (pop) scobitor / Pl: ~i, ~oare / E: coborî + -(i)tor] 1 a Care coboară. 2 a Închinat. 3-4 smf, a (Înv; urmat de determinări introduse prin prepoziția „din”) (Ființă) care își are originea în cineva Si: descendent, urmaș.
3. [MDA2] pogorâtor, ~oare a vz coborâtor
4. [CADE] COBORÎTOR, SCOBORÎTOR I. adj. verb. (S)COBORÎ. Care se coboară, care se trage (din), care-și are obîrșia. II. sm. Urmaș, cel ce-și trage obîrșia.
5. [DLRLC] COBORÎTOR, -OARE, coborîtori, -oare, adj. 1. Care coboară, care descrește. Gemă coborîtoare. Fraze cu accent suitor sau coborîtor. ♦ Înclinat. 2. (Mai ales substantivat) (Persoană) care se trage din...; descendent, urmaș. Sînt coborîtor autentic din păstoriși ostenitori plugari. SADOVEANU, C. 120. C. Cantacuzino, sau Măgureanu, sau Șeitanul (fiul diavolului) se pretinde coborîtor din familia princiară care a domnit în Valahia. BOLINTINEANU, O. 251. – Variantă: scoborîtor, -oare (COȘBUC, P. I 257) adj.
6. [DLRLC] SCOBORÎTOR, -OARE adj. v. coborîtor.
7. [DLRM] COBORÎTOR, -OARE, coborîtori, -oare, adj. 1. Care coboară, care descrește. ♦ Înclinat. 2. (Adesea substantivat) Care se trage din. . .; descendent, urmaș. [Var.: scoborîtor, -oare adj.] – Din coborî + suf. -tor.
8. [Șăineanu, ed. VI] coborîtor a. care se coboară: linie coborîtoare directă. ║ m. care se trage dela, urmaș, descendent.
9. [DOOM 3] coborâtoare (puț de mină) s. f., g.-d. art. coborâtorii; pl. coborâtori
10. [DOOM 2] coborâtoare (puț de mină) s. f., g.-d. art. coborâtorii; pl. coborâtori
11. [DOOM 3] coborâtor adj. m., s. m., pl. coborâtori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. coborâtoare
12. [DOOM 2] coborâtor adj. m., s. m., pl. coborâtori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. coborâtoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL