1. [Șăineanu, ed. VI] Cobia f. 1. pârâu, comună și plasă în jud. Dâmbovița cu reședința în Găești: 3500 loc.; 2. mănăstire în satul Cobia, zidită la 1605 de Șerban Cantacuzino.
2. [MDA2] cobie1 sf [At: H VIII, 601 / Pl: ~ii / E: ns cf srb kobila, kobilica] 1 (Reg) Coccis. 2 (Reg; pan) Târtiță. 3 (Ban; pex) Rădăcină a cozii la cal. 4 (Olt) Iadeș. 5 (Reg) Flămânzare.
3. [CADE] COBIE sf. 1 Olten. – COBE ¶ 2 Olten. Iadeș, sternum (la păsări) ¶ 3 Băn. Rădăcina cozii la cal ¶ 4 🫀 Băn. Locul gol, deșertul dintre coaste și șold la mamifere [comp. srb. kobila „iadeș”].
4. [Scriban] coábe, V. cobie.
5. [Scriban] cóbie f. (vsl. kobĭ, aŭguriŭ, condițiune, kobeniĭe, koblĭeniĭe, aŭguriŭ, auspiciŭ; sîrb. kob, întîlnire, soartă aŭguriŭ, prezicere; alb. kobă). Est. Pasăre funestă care menește a răŭ. Piază rea, om funest. Țîfnă, o boală a păsărilor cauzată de o peliță ca o unghie care li se face supt limbă, le împiedică de a bea și le face să țipe ca cum ar tuși. – În vest cobe, ființă funestă, și cóbie, boala păsărilor. Pe aĭurea și coabe, pl. cobĭ.
6. [DE] COBIA, com. în jud. Dîmbovița; 3.474 loc. (1991). Expl. de petrol și gaze naturale. Biserică construită în 1572; decorația exterioară este în întregime din cărămidă smălțuită policromă. Reșed. com. este satul Gherghițești.
7. [DAR] cobie, cobii, s.f. (reg.) 1. noadă (la om), târtiță (la animale). 2. rădăcina cozii (la cal). 3. (reg.) iadeș (la păsări). 4. locul gol de lângă șoldul vitelor; flămânzare, cof.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL