1. [DEX '09] CULBEC, culbeci, s. m. (Reg.) Melc. [Var.: cubelc s. m.] – Et. nec.
2. [MDA2] culbec sm [At: DOSOFTEI, PS. 189 / V: col~, ~eciu, cubec, cobelciu, cucubelc, cocobelciu, cucumalc, cucumelc, cucumelciu / Pl: ~eci / E: pbl etm codobelc + melc] 1 (Zlg; Mol; Buc) Melc. 2 (Pop; îs) ~ecii ochilor Lumina ochilor. 3 (Reg) Cochilie goală de melc. 4 (Reg) Conci. 5 (Îrg; îf cobelciu) Inel. 6 (Îrg; îf cobelciu) Cercel. 7 (Îrg; pex; îf cobelciu) Belciug.
3. [CADE] CULBEC, CULBECIU sm. Mold. Bucov. 🐙 = MELC: Și culbeci ce-arată coarne și-și duc casa pe spinare (ALECS.).
4. [DLRLC] CULBEC, culbeci, s. m. (Regional) Melc. Șapte coarne cumu-s coarnele culbecilor creșteau și scădeau. C. PETRESCU, Î. II 9. Culbeci înseamnă melci. ALECSANDRI, T. 1770.
5. [DLRM] CULBEC, culbeci, s. m. (Reg.) Melc. [Var.: cubelc s. m.]
6. [Șăineanu, ed. VI] culbec m. Mold. melc: culbecii cari fac coarne, purtându-și casa ’n spinare AL. [Scurtat din Tr. cuculbec = cucubelc (v. cocobelciu)].
7. [Scriban] culbéc (Mold. sud), colbéc, cobélc și cobélcĭ (nord) și culbécĭ, cubélcĭ (vechĭ) m. (met. din cĭubelc, ĭar acesta din belcĭug, adică „răsucit, spiralat”. V. culcubăŭ și curcubeŭ). O moluscă gasteropodă care poartă cu ĭa o scoĭcă spiralată (în Munt. melc). Anat. O parte din ăuntru urechiĭ. – În Ban. cucumelcĭ (V. melc).
8. [DEX '09] CUBELC s. m. v. culbec.
9. [MDA2] cobelc sm vz culbec
10. [MDA2] cobelciu sm vz culbec
11. [MDA2] cocobelciu sm vz culbec
12. [MDA2] cocomelc sm vz culbec
13. [MDA2] cocomelci sm vz culbec
14. [MDA2] colbec sm vz culbec
15. [MDA2] cubelc sm vz culbec
16. [MDA2] cubelci sm vz culbec
17. [MDA2] cuberc sm vz culbec
18. [MDA2] cucubelc sm vz culbec
19. [MDA2] cuculbău1 sm vz culbec
20. [MDA2] cuculbec sm vz culbec
21. [MDA2] cucumălc sm vz culbec
22. [MDA2] cucumelc sm vz culbec
23. [MDA2] cucumelciu sm vz culbec
24. [MDA2] culbeciu sm vz culbec
25. [CADE] ❍ COBELCIU sm. 1 Mold. 🐙 Melc ¶ 2 Trans. Părul femeilor legat și înfășurat în formă de coarne (VIC.) [comp. CULBEC].
26. [CADE] ❍ CUBELC = CULBEC.
27. [CADE] ❍ CULBECIU 👉 CULBEC.
28. [Scriban] cobélc și cobélcĭ, V. culbec și culcubăŭ.
29. [Scriban] colbéc, V. culbec.
30. [Scriban] cubélcĭ, V. culbec.
31. [DOOM 3] culbec (reg.) s. m., pl. culbeci
32. [DOOM 2] culbec (reg.) s. m., pl. culbeci
33. [DER] culbec (culbeci), s. m. – Melc. – Var. culbeci, colbec(i), (cu)culbec, cucumelc, cotobelc, codobelc, cocobelc, cocobeică, cuculbeu, culcubeu, etc. Origine incertă, dar probabil expresivă. DAR tratează separat codobelc, pe care îl consideră der. de la coadă și berc, cu sensul de „fără coadă”, care se potrivește efectiv melcului; însă această der. nu pare naturală. Este mai probabil vorba de o repetiție expresivă, cu alternanța consoanelor, fenomen foarte cunoscut în toate limbile, cf. tura-vura, tanda-manda, cioc-boc, cîr-mîr, etc. Dacă se admite această ipoteză, plecîndu-se, cum pare că trebuie să se facă, de la limbajul copiilor, în care se folosesc exclusiv multe din var., am avea, plecînd de la melc, o formulă de tipul *melcu belcu (înțeleasă ca *mel cubelcu), care, cu reduplicarea sa firească *melcu cubelcu, este deajuns pentru a explica toate formele cuvîntului. Pînă acum sînt puține studii asupra acestuia. Pentru Philippide, II, 710, este pur și simplu obscură; Byck-Graur, BL, I, 23, cred că forma primitivă este cubelci, su sing. analog; iar Scriban o explică prin *ciulbec, metateză de la belciug.
34. [DAR] culbec, culbeci, s.m. (reg.) 1. melc, bourel. 2. conci, coc. 3. belciug, cercel, inel, ochi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL