1. [MDA2] cobâlțâit sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: cobâlțâi] (Reg) 1-2 Cobâlțâire (1-2).
2. [MDA2] cobălțui vtr vz cobâlțâi
3. [MDA2] cobâlțâi vtr [At: H. X 581 / V: -~băl~, ~țui, ~balti, ~bălti, ~bălți / Pzi: ~esc, ~âlțâi / E: vsl колѣбатн] (Reg) 1-2 A (se) agita un lichid într-un vas (închis). 3-4 A (se) clătina (cu putere).
4. [DLRLC] COBÎLȚÎI, cobîlțîiesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre lichidul dintr-un vas) A se clătina, a se scutura. Clondirul... se cobîlțîia totdeauna sub brațul moșneagului. SADOVEANU, O. III 572.
5. [DLRM] COBÎLȚÎI, pers. 3 cobîlțîie, vb. IV. Refl. (Reg., despre lichidul dintr-un vas) A se clătina, a se scutura, a se agita. – Din v. sl. kolĕbati „a agita” + zgîlțîi.
6. [DAR] cobâlțâit, cobâlțâituri, s.n. (reg.) scuturătură, clătinătură, hurducătură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL