1. [Scriban] cobáce f., pl. ăcĭ (sîrb. kòbača, nsl. kobáča, cotineață [Bern. 1, 533]. V. cocĭoabă). Hațeg. Căsuță izolată la munte, cocĭoabă.
2. [DER] cobace (-e), s. f. – 1. Colibă. – 2. Dependințe. – Var. (Trans.) cobașe. Sb. kòbača (Densusianu, Hațeg, 56; DAR). În Banat și Trans. de Sud. Din aceeași familie par a face parte mai multe cuvinte, a căror legătură exactă este greu de definit: cobîlcer (var. cobîlșer), s. n. (Banat, scrumieră); cobîlteață, s. f. (coteț de găini), pe care DAR îl pune în legătură cu germ. Kobel „colibă”; cobîrlău, s. n. (coteț de găini; vizuină de urs); cobîrnă, s. f. (colibă); cobilete (var. copileț), s. n. (nișă, firidă; colț, ungher). Poate sînt în legătură cu colibă (vezi cuvîntul), prin intermediul unei metateze a radicalului lor comun, cobil-.
3. [DAR] cobace s.f. (reg.) 1. locuință izolată în munți pentru ciobani; colibă. 2. (la pl.) clădiri de gospodărie; hleaburi, olete.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL