1. [DEX '09] COARNĂ, coarne, s. f. 1. Fructul comestibil, roșu și acrișor, al cornului. 2. (La sg.) Varietate de struguri de masă, cu boaba mare, lunguiață, neagră sau galbenă-verzuie și cu coaja tare. – Lat. corna (pl., devenit sg. f., al lui cornum).
2. [MDA2] coarnă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ne / E: ml coma (pl., devenit sf al lui cornum)] 1 Fructul comestibil, roșu și acrișor, al cornului (Cornus mas). 2 (Pop; îe) A se usca (ca o) ~ A se umple de zbârcituri. 3 (Îvp; îe) Câte ~ne-n putină Mult. 4 (Șîs poamă ~) Varietate de strugure de masă, cu boaba mare, lunguiață, neagră sau galbenă-verzuie și cu coaja tare. 5 (Reg) Planta din familia cyperaceelor Carex curvula. 6 (Bot; reg) Cornul secării (Claviceps purpurea). 7 (Bot; reg) Viță de vie (Vitis vinifera).
3. [CADE] COARNĂ (pl. -ne) sf. 🌿 1 Fructul cornului: niște femei venind din pădure cu donițele pline de coarne (ISP.) ¶ 2 Varietate de struguri albi sau negri cu boaba lungăreață și cu coaja tare.
4. [DLRLC] COARNĂ, coarne, s. f. 1. Fructul comestibil, roșu și acrișor, al cornului (1) ◊ Expr. A se usca (ca o) coarnă = a se usca de tot, a fi plin de zbîrcituri. De-i zăbovi pîn’ la toamnă, Mi-i găsi uscată coarnă. SEVASTOS, C. 66. 2. (Numai la sg., adesea pe lîngă «poamă») Varietate de struguri, albi sau negri, cu boaba lunguiață, dulce și cu coaja tare. Du-te, neică, și să vii... Cînd se coace coarna-n vii. MARIAN, INS. 173. Frunză verde poamă coarnă, Astă-iarnă era iarnă Și ningea și viscolea. Bădița la noi venea. ALECSANDRI, P. P. 405.
5. [DLRM] COARNĂ, coarne, s. f. 1. Fructul comestibil, roșu și acrișor, al cornului1. 2. (La sg.) Varietate de struguri dulci, cu boaba lunguiață și cu coaja tare. – V. corn{1}Î.
6. [Șăineanu, ed. VI] coarnă f. 1. fructul cornului, roșiu și acrișor; 2. varietate de struguri albi sau negri cu broboane lunguiețe și tari la coajă; 3. pl. Buc. coarne de mare, roșcove.
7. [Scriban] coárnă (oa dift.) f., pl. e. Fructu cornuluĭ. Poamă coarnă: clădăriĭ de coarnă supt strășinĭ (Sov. 218). V. corn 3.
8. [Scriban] 3) corn, coarnă adj. (d. corn 1). Se zice despre o varietate de poamă cu boabele de forma fructelor cornuluĭ: strugure corn, poamă coarnă. – În Munt. se zice coarnă, ca s. f. cu înț. de „poamă coarnă”.
9. [DOOM 3] coarnă (fruct) s. f., g.-d. art. coarnei; pl. coarne
10. [DOOM 2] coarnă (fruct) s. f., g.-d. art. coarnei; pl. coarne
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL