1. [DEX '09] COARBĂ, coarbe, s. f. Unealtă de găurit, formată dintr-o tijă cotită de metal prevăzută la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un buton de apăsare. – Din ucr. korba.
2. [MDA2] coarbă2 sf [At: H III, 450 / Pl: ~be / E: ucr корба] 1 Unealtă de găurit formată dintr-o tijă cotită de metal, la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un suport de apăsare cu mâna Si: (pop) curbină, sfredel, sucală. 2 Partea cotită a coarbei (1), care se învârtește. 3 (Îvp) Mânerul sucalei de depănat Si: mănușă, mănunchi, colatău. 4 Manivelă.
3. [MDA2] coarbă1 sf [At: RETEGANUL, TR. 16 / V: (rar) corbă / Pl: ~be / E: corb] 1 (Pop) Femela corbului Si: corboaică, corbiță. 2 (Pop) Femeie oacheșă. 3 (Rar) Țigancă. 4 (Reg) Iapă slabă.
4. [CADE] COARBĂ2 (pl. -be) sf. 🔧 1 Sfredel mare al dulgherului, în formă de semicerc, numit și „curbină” sau „sucală” (🖼 1326) ¶ 2 Mînerul sucalei de depănat; manivelă (în genere) [comp. germ. Kurbel].
5. [CADE] COARBĂ1 (pl. -be) sf. 🐦 Femeiușca corbului.
6. [DLRLC] COARBĂ, coarbe, s. f. Manivelă (mai ales a unui sfredel); p. ext. sfredel al tîmplarului, al dulgherului etc. Tragi într-una de o coarbă, căruciorul merge și te duce. CAMILAR, N. II 92.
7. [DLRM] COARBĂ, coarbe, s. f. Manivelă (a unui sfredel); p. ext. sfredel de care se servesc tîmplarii, dulgherii etc. – Ucr. korba (< germ.).
8. [Șăineanu, ed. VI] coarbă (curbină) f. 1. unealtă de dulgher în formă de semicerc; 2. Mold. mânerul sucalei. [Cf. nemț. KURBEL].
9. [Scriban] coárbă (oa dift.) f., pl. e (rut. kórba, manivelă; pol. kurba, d. germ. kurbe, kurbel, care vine d. fr. courbe). Est. Manivelă. Un fel de sfredel curb care se ține cu o mînă și se învîrtește cu cea-laltă (draĭbăr).
10. [DOOM 3] coarbă (reg.) s. f., g.-d. art. coarbei; pl. coarbe
11. [DOOM 2] coarbă s. f., g.-d. art. coarbei; pl. coarbe
12. [DER] coarbă (coarbe), s. f. – 1. Unealtă de găurit, burghiu. – 2. Mîner, manivelă. Rut. korba, din. germ. Kurbe, fr. courbe (Scriban, Arhiva, XXV, 133; DAR), explicație care se potrivește uzului său exclusiv mold. Puțin probabilă der. directă din lat. curva, propusă de Iordan, BF, VI, 181, sau din germ. Kurbel (Candrea).
13. [DRAM 2021] coárbă, coarbe, s.f. (reg.) Unealta cu care se fac găuri în lemn, învârtind cu o mână și apăsând cu cealaltă; burghiu, torcătoare, draivăr, sfordanci. – Din ucr. korba (Scriban, DER, DEX, MDA).
14. [DRAM 2015] coarbă, coarbe, s.f. – (reg.) Unealta cu care se fac găuri în lemn, învârtind cu o mână și apăsând cu cealaltă; burghiu (Felecan, 1983). – Din ucr. korba (< germ. Kurbel „manivelă”) (Scriban, DER, DEX, MDA).
15. [DRAM] coarbă, -e, s.f. – Unealta cu care se fac găuri în lemn, învârtind cu o mână și apăsând cu cealaltă; burghiu (Felecan 1983). – Din ucr. korba (< germ. Kurbel „manivelă”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL