1. [MDA2] coalițiune sf vz coaliție
2. [CADE] * COALIȚIUNE, * COALIȚIE sf. 1 ⏲ Alianță, înțelegere încheiată între două sau mai multe State sau partide politice, în vederea unei acțiuni comune ¶ 2 Întovărășire a mai multor indivizi pentru un scop oprit de legi [fr.].
3. [Șăineanu, ed. VI] coaliți(un)e f. 1. reunirea mai multor partide, alianța mai multor puteri; 2. înțelegerea între mai multe persoane pentru un scop ilicit.
4. [Scriban] *coalițiúne (oa 2 silabe) f. (fr. coalition, d. lat. coálitus, part. d. coalescere, a se uni; it. coalizione). Alianță ofensivă: coalițiunile contra luĭ Napoleon. Cartel, alianță politică. – Și -iție.
5. [DEX '09] COALIȚIE, coaliții, s. f. Alianță între state, partide sau grupări politice, persoane etc., încheiată în vederea unei acțiuni comune. [Pr.: co-a-] – Din fr. coalition.
6. [MDA2] coaliție sf [At: MAIORESCU, D. I, 581 / P: co-a~ / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: fr coalition] 1 Alianță între două sau mai multe state, grupări politice etc. încheiată în scopul unei acțiuni comune. 2 (Înv; șîs ~ de inamici) Conspirație. 3 (Îs) Guvern de ~ Guvern format prin participarea mai multor partide dintr-o coaliție (1).
7. [DEX '98] COALIȚIE, coaliții, s. f. Alianță între două sau mai multe state, grupări politice, clase sociale etc., încheiată în scopul unei acțiuni comune. [Pr.: co-a-] – Din fr. coalition.
8. [DLRLC] COALIȚIE, coaliții, s. f. Alianță între două sau mai multe state, grupări politice, clase sociale etc. făcută în scopul unei acțiuni comune, pentru a atinge ace lași țel. În urma actului din 23 August 1944, Romînia, care fusese aliată cu Germania hitleristă, a ieșit din război, a trecut de partea coaliției antihitleriste și a întors armele împotriva nemților. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 99. Coaliția imperialistă calcă în picioare toate acordurile anterioare și sabotează conștient relațiile internaționale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 10/2. După revoluția de la 1848... se realizează coaliția burghezo-moșierească în urma trădării revoluției burghezo-democrate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 106, 11/4. Guvern de coaliție = guvern format prin participarea mai multor partide (sau fracțiuni) politice. [La 2 mai 1917]. se formă primul guvern provizoriu de coaliție. IST. P.C. (b) 262. Monstruoasa coaliție = alianța dintre burghezia și moșierimea din țara noastră (închegată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea) în scopul întăririi regim, ului de exploatare. Burghezia... renunțase la lupta împotriva moșierimii, pentru a înfăptui marele compromis al «monstruoasei coaliții» îndreptată împotriva țărănimii și elementelor muncitorești în dezvoltare. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 23/2. – Pronunțat: co-a-li-ți-e.
9. [DLRM] COALIȚIE, coaliții, s. f. Alianță între două sau mai multe state, grupări politice, clase sociale etc. făcută în scopul unei acțiuni comune, pentru atingerea aceluiași tel. [Pr.: co-a-] – Fr. coalition.
10. [DN] COALIȚIE s.f. Alianță dintre două sau mai multe state, grupări politice etc., făcută în vederea unei acțiuni comune. ◊ Guvern de coaliție = guvern la care participă mai multe partide sau fracțiuni politice. [Pron. co-a-, gen.-iei. / cf. fr. coalition < lat. coalitus – unit].
11. [MDN '00] COALIȚIE s. f. alianță între două sau mai multe state, partide sau clase sociale, în vederea unei acțiuni comune. (fr. coalition)
12. [DOOM 3] coaliție (desp. co-a-, -ți-e) s. f., art. coaliția (desp. -ți-a), g.-d. art. coaliției; pl. coaliții, art. coalițiile (desp. -ți-i-)
13. [DOOM 2] coaliție (co-a-, -ți-e) s. f., art. coaliția (-ți-a), g.-d. art. coaliției; pl. coaliții, art. coalițiile (-ți-i-)
14. [MDO] coaliție (o-a)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL