1. [DEX '09] COABITAȚIE s. f. (Jur.) Coabitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabitation.
2. [MDA2] coabitație sf [At: DA ms / P: co-a~ / V: coha~, (înv) ~iune, cohabitațiune / Pl: ~ii / E: fr cohabitation] 1-2 Coabitare (1-2).
3. [DEX '98] COABITAȚIE, coabitații, s. f. (Jur.) Coabitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabitation.
4. [DN] COABITAȚIE s.f. Coabitare. [Var. coabitațiune s.f. / cf. lat. cohabitatio, fr. cohabitation].
5. [MDN '00] COABITAȚIE s. f. coabitare. (< fr. cohabitation, lat. cohabitatio)
6. [MDA2] coabitațiune sf vz coabitație
7. [DN] COABITAȚIUNE s.f. v. coabitație
8. [Scriban] *coabitațiúne f. (lat. cohabitátio, -ónis). Acțiunea de a coabita. – Și cohab- și -áție și -áre.
9. [DOOM 3] coabitație (desp. co-a-, -ți-e) s. f., art. coabitația (desp. -ți-a), g.-d. coabitații, art. coabitației
10. [DOOM 2] coabitație (co-a-, -ți-e) s. f., art. coabitația (-ți-a), g.-d. coabitații, art. coabitației
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL